Un organ mic, cu pozitie strategica
Prostata este un organ musculo-glandular, asezat imediat sub vezica urinara, in loja prostatica, inconjurind ca un manson prima portiune a uretrei. Prostata are forma unei castane, cu virful in jos si baza spre vezica urinara. Fata dorsala a prostatei vine in raport cu rectul, fiind astfel posibila palparea ei prin anus. La un barbat de 20-25 de ani, prostata are o lungime de 4-4,5 centimetri, o latime de 3-5 centimetri si o greutate de aproximativ 20 de grame, ea avind un diametru de circa 38 de milimetri.
Afectiuni ale prostatei
Prostata este un organ delicat si destul de capricios, ce necesita multa grija, lucru neglijat de majoritatea barbatilor. Prostatita este o infectie a prostatei ce survine in special la barbatii tineri.Adenomul de prostata este o tumoare benigna, cunoscuta si sub numele de hipertrofie prostatica sau adenom periuretral. Cancerul de prostata, frecvent la barbatii de peste 50 de ani, ocupa un loc important in patologia urologica. El are o evolutie clinica lenta, insidioasa, fara manifestari imediate, net sesizabile, fiind de cele mai multe ori descoperit intimplator, in cadrul unui examen clinic general.
Epidemiologie
Ca frecventa, cancerul de prostata se afla pe locul trei la barbati, dupa cancerul pulmonar si cel gastric, constituind a patra cauza de deces prin cancer. Distributia pe glob arata o crestere importanta, in special in tarile nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda si in cel occidentale. In Statele Unite, de exemplu, in ultimii cinci ani, numarul de cazuri de cancer de prostata s-a dublat, iar in Franta, peste 25.000 de barbati sint atinsi anual de aceasta boala. Cancerul de prostata este mai rar in Europa de Est si foarte rar in Asia. Ca si in cazul cancerului de sin la femei, riscurile cresc odata cu virsta, de aceea, un examen medical atent, este recomandat la barbatii de peste 50 de ani, in special la cei cu antecedente familiale.
Factorii de risc
-Virsta este, fara indoiala, principalul factor de risc. Aproape 3/4¾din cancerele de prostata sint diagnosticate la barbatii de peste 65 de ani. -Antecedente familiale. Studiile demonstreaza o crestere de 2 pina la 5 ori ale riscului, la barbatii cu antecedente familiale, fata de cei fara antecedente familiale. In prezent, echipe specializate sint in cautarea genei responsabile de generarea de tumori prostatice (in anul 1999 a fost identificata gena HPC 1, de catre echipele de cercetatori americani si suedezi), cercetarile fiind in progres.
-Factori endocrini: circa 80 la suta din cancerele de prostata sint hormonodependente.
-Adenomul de prostata, desi este o leziune benigna, este considerat o leziune de granita (15 la suta pot genera un cancer prostatic).
-Vasectomia, ca metoda contraceptiva, poate duce la hipertrofia prostatei, crescand astfel riscul de cancer.
-Factorul alimentar. S-a constatat ca un regim alimentar ce contine materii grase (in special grasimi animale), poate favoriza aparitia cancerului de prostata. Cancerul apare mai rar la vegetarieni si are o frecventa mare la cei cu alimentatie bogata in proteine si dulciuri, asociate cu alcool si tutun. In acelasi timp, cei care consuma peste sint de 2-3 ori mai putin expusi riscului de cancer de prostata,decit cei care nu consuma peste deloc, sau consuma in cantitati foarte mici. Cunoscuta revista suedeza „The Lancet” a publicat rezultatele cercetarilor sale, efectuate in decurs de 30 de ani pe un lot de 6.272 de suedezi, dintre 466 au fost diagnosticati cu cancer de prostata. Studii recente, desi controversate, arata de asemenea, ca un regim bogat in calciu, dar sarac in fructoza, creste riscul aparitiei cancerului de prostata.
- Activitatea sexuala excesiva si cu partenere multiple cresc riscul de cancer prostatic
- Infectii specifice si nespecifice: prostatita incorect tratata, infectii virale (herpes si papilom).
Depistarea cancerului
Asa cum am aratat mai sus, cancerul de prostata are o evolutie clinica lenta si fara manifestari imediate si sesizabile. De aceea este foarte important, ca de la 50 de ani, barbatii sa mearga o data pe an la medic, pentru un tuseu rectal. Acesta poate fi facut de orice medic, indiferent de specialitate. In afara de tuseul rectal, in cazul in care exista suspiciunea unui cancer, trebuie facuta si o biopsie, precum si analiza singelui, care permite dozarea unei substante numita antigen specific al prostatei - Prostate Specific Antigen (PSA). In cazul in care in familie exista antecedente, este bine ca acest examen sa fie facut, incepind de la 40 de ani.
Tablou clinic
Manifestarile clinice ale cancerului de prostata sint diferite, in functie de stadiul bolii. Initial exista o perioada asimptomatica indelungata in care diagnosticul se poate stabili ocazional in timpul unui tuseu rectal de rutina. Se evidentiaza un nodul tumoral dur, localizat intr-un lob sau o zona mai putin densa fata de restul glandei, impunind efectuarea unei biopsii. Urmeaza apoi perioada simptomatica ce include disurie, polachiurie, uneori hematurie, dureri hipogastrice, hemospermie, erectii dureroase (priapism). Coexistenta unui carcinom de prostata cu un adenom face diagnosticul dificil, mai ales in cazul unui adenom cunoscut, dar agravarea fenomenelor obstructive genereaza suspiciunea aparitiei unui cancer de prostata. Durerea perineala poate fi prezenta in invazia uretrei, sau poate fi localizata hipogastric in formele cu extensie locala. Initial, aceasta poate fi moderata, sub forma de jena perineala, care creste in intensitate, pe masura ce procesul tumoral se extinde dincolo de capsula.
Intr-un stadiu mai avansat, in lipsa tratamentului, sint prezente manifestarile clinice anterioare insotite de manifestari datorate metastazelor la distanta: retentie acuta de urina, dureri pelvine si dureri osoase, care trebuie diferentiate de durerile reumatice.
Diagnosticul pozitiv este sugerat de factorii de risc, simptomatologie, si este sustinut de examenul local si paraclinic si confirmat de biopsie cu examen histopatologic.
Examene de laborator
Determinarea markerilor tumorali este importanta pentru diagnostic si pentru urmarirea raspunsului la tratament. Principalii markeri folositi sint: antigenul specific prostatic (PSA) si fosfataza acida prostatica.
PSA este o glicoproteina secretata de celulele epiteliale prostatice, fiind specifica tesutului prostatic. Ea nu este specifica exclusiv pentru cancerul de prostata, nivele crescute aparind si in adenomul de prostata sau prostatitele acute bacteriene. PSA este util pentru evaluarea raspunsului la tratament si are o mare valoare in urmarirea pacientilor iradiati. Fosfataza acida prostatica se utilizeaza impreuna cu PSA in diagnosticul cancerului de prostata si monitorizarea raspunsului la tratament. Biopsia prostatica este folosita pentru diagnosticul histologic al tumorii.
Tratament
Adenonocarcinomul de prosata este tumora maligna cea mai frecventa la barbati, maladia plasindu-se pe locul al treilea in ceea ce priveste decesul. Gratie depistarii precoce si unui tratament adecvat, maladia poate fi eficient combatuta astazi. In caz de cancer avansat, tratamentul indicat este cel hormonal sau radio-hormonal (se combina tratamentul hormonal cu radioterapia). In cazul cancerului cu metastaze, tratamentul hormonal este asociat cu chimioterapia). In cazul in care tumora este localizata la nivel de prostata (stadiul T1 si T2), tratamentul de referinta este cel chirurgical, asociat cu radioterapia. Tumorile T4 trebuie tratate initial prin chimioterapie si hormonoterapie, iradierea fiind utila in controlul tumoral local sau al metastazelor la distanta. Ca paliativ, se pot utiliza diverse proceduri chirurgical.
Cind se face interventa chirurgicala
In momentul in care diagnosticul este pus, se pune problema desigur, a tratamentului. Desi cancerul de prostata are reputatia de a evolua lent, in realitate, viteza sa de evolutie este adesea imprevizibila. Cel mai des, cancerul de prostata este descoperit intre 60 si 70 de ani. La aceasta virsta, evolutia cancerului poate avea un impact direct asupra perantei de viata a bolnavului, dar un tratament este, oricum, indispensabil. In cazul in care cancerul este descoperit la o virsta de peste 80 de ani, se vor estime beneficile unei operatii, in functie de viteza evolutiei cancerului.
Ultrasunete focalizate
Tratamentul de referinta al cancerului de prostata propune, in prezent, doua alternative: cea chrurgicala si radioterapia externa. Printre noile tehnici se numara insa tratametul cu ultrasunete focalizate de intensitate inalta (HIFU), foarte promitator in prezent. Proiectul de cercetare a fost initiat in anul 1989 la Lyon, prin colaborarea cu Institutul National de Sanatate si Cercetare Medicala, Seviciul de urologie de la Spitalul „Edouard Herriot” si Societatea EDAB Tehnomed, iar aparatul Ablatherm a fost omologat pe plan european, in ianuarie 2000. In prezent, Food and Drog Administration (FDA) si-a dat acordul pentru realizarea unui studiu in mai multe centre din SUA, in vederea utilizarii acestui tratament la pacientii cu esec in radioterapia externa.
miercuri, 28 aprilie 2010
luni, 26 aprilie 2010
sâmbătă, 24 aprilie 2010
CANCERUL
Cancerul - cauze, diagnostic, tratament, medicamente, chirurgii , factori care provoaca
Dintre toate maladiile cunoscute in prezent,cancerul este cel care ii inspaimanta cel mai mult pe oameni.Insa,in multe cazuri,diagnosticarea timpurie si tratamentele din ce in ce mai eficiente pot duce la vindecarea completa. Cauze Cancerul este cea mai des intalnita maladie din trecut si din prezent.Datorita medicinei moderne,oamenii au o viata mai lunga si,intr-o anumita masura,aceasta justifica cresterea numarului de bolnavi de cancer din tarile vestice. Desigur,unele forme de cancer sunt strans legate de modul de viata din vest. Cancerul datorat fumatului este rar in tarile din Lumea a Treia, insa este din ce in ce mai raspandit in tarile in care industria este dezvoltata, unde multi oameni fumeaza. 54892yfg89yyy2s Cele mai frecvente forme de cancer ataca plamanii, intestinele, stomacul, pancreasul si sanii.In ciuda medicinei moderne, cancerul este raspunzator pentru 25% din decese in Anglia si Scotia in fiecare an.Cele mai des intalnite forme de cancer la copii si adolescenti sunt:leucemia, sarcomurile si cancerul de rinichi.Din fericirie acestea sunt rare, iar tratamentul destinat lor a fost imbunatatit foarte mult in ultimii ani. Cauza principala a cancerului este inca neclara insa sunt recunoscute doua anormalitati fundamentale.Exista doi factori care ingreuneaza reperarea cancerului. In primul rand boala nu este supusa influentelor normale ce controleaza diviziunea celulara, in al doilea, organismul tolereaza prezenta cancerului fara sa-l respinga ca pe un intrus. Factorii de madiu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de cancer, exista insa si alti factori ce il provoaca.De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi ce afecteaza structura genetica interna a celulelor. In alte cazuri, sistemul imunitar este de vina.S-ar parea ca celulele canceroase sunt produse constant in interiorul organismului, insa sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar.Din unele motive, acest sistem poate sa nu functioneze cum ar trebui, permitand inmultirea celulelor canceroase.Cercetatorii au ajuns la concluzia ca dietele bogate in fructe si legume pot proteja corpul impotriva cancerului.Se pare ca o dieta adecvata intareste sistemul imunitar, care distruge rapid celulele canceroase. fy892y4589yyyy Unele forme de cancer sunt datorate substantelor toxice.Spre exemplu, gudronul infiltrat in pielea unui animal de laborator i-a provocat cancerul pielii. Aceste substante chimice pot afecta structura genetica a unei celule, transformand-o intr-una canceroasa.Un mare numar de experimente ce au identificat substantele chimice provocatoare de cancer au fost efectuate pe animale. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul proveni din tutun. Radiatiile, de asemenea, afecteaza materialul genetic al unei celule – radiatiile create in urma bombei atomice in Japonia, in 1945, cauzeaza multe forme de cancer, unele declansandu-se abia dupa 10 – 20 de ani de la expunerea la acestea. Diagnosticul Nu in toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a fost imbunatatit enorm in ultima vreme si mii de oameni sunt vindecati in fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este mult mai usor de tratat decat unul mai raspandit. In concluzie, diagnosticarea timpurie este vitala, fiind ajutata de declararea prompta a primelor simptome doctorului. Daca acesta considera ca ar fi vorba de cancer, acest fapt va fi confirmat de catre specialisti, care vor prelua cazul. Diagnosticul va fi intai confirmat. Acesta se determina cu ajutorul razelor Xsi a testelor de scanare pentru a descoperi prezenta unei umflaturi in interiorul organismului. O parte a zonei afectate de cancer se examineaza la microscop. Aceasta procedura poate fi efectuata fie prin biopsie,fie prin examinare citostatica. Medicamentele In cazul in care cancerul este foarte extins sau exista efecte secundare, iradierea lui poate sa nu fie completa sau eficienta.In aceasta situatie, se foloseste tratamentul medicamentos. Acesta este cunoscut sub numele de chemoterapie. Medicamentele se combina cu materialul genetic al celulelor, atacandu-l, impiedicand astfel diviziunea celulara. Initial acestea au fost create dintr-un gaz otravitor – iperita – folosit in primul razboi mondial. S-a observat ca gazul intervenea in diviziunea celulara din maduva osoasa unde este creat sangele. Substanta activa din acest gaz a fost experimentata pe bolnavii de cancer, in incercarea de a otravi celulele canceroase, si a avut succes. Tratamentul a fost imbunatatit, fiind descoperit un mare numar de medicamente noi si sigure, dezvoltandu-se de asemenea combinatii eficiente de medicamente. Chemoterapia nu este folosita doar impotriva cancerului extins. Este de asemenea eficienta in tratarea cancerului sangelui, ca leucemia, precum si a cancerului maduvei osoase. Chirurgia Metodele chirurgicale de indepartare a cancerului sunt practicate de foarte mult timp. In unele cazuri, celulele neobisnuite ce se pot transforma in celule canceroase sunt expulzate la timp.Aceasta implica de obicei oprirea cresterii vizibile a celulelor afectate prin inlocuirea cu o portiune mare de tesut inconjurator sanatos pentru a asigura eliminarea tuturor celulelor canceroase.De asemenea, chirurgul va indeparta nodurile de scurgere ale limfei. Chirurgia este folosita in cancerele localizate, la fel ca radioterapia.Unele forme de cancer pot fi vindecate cu ajutorul radioterapiei, fara necesitatea unei interventii chirurgicale.In alte situatii, radioterapia poate fi aplicata inainte sau dupa o operatie pentru a mari sansele unei vindecari sigure. Factori ce provoaca cancerul
TUTUN 30%
INFECTII 10%
ALIMENTATIE SLABA 35%
FACTORI DE REPRODUCERE 7%
PROFESIUNE 4%
RADIATII NATURALE 3%
POLUARE 2%
PRODUSI INDUSTRIALI 1%
PROCEDURI MEDICALE 1%
ADITIVI ALIMENTARI 1%
FACTORI NECUNOSCUTI 6%
Oamenii de stiinta au estimat proportiile tuturor formelor de cancer in functie de factorii ce le declansaza.Aceste rezultate sunt toate aproximative.
TUTUN
30%
INFECTII
10%
ALIMENTATIE SLABA
35%
FACTORI DE REPRODUCERE
7%
PROFESIUNE
4%
RADIATII NATURALE
3%
POLUARE
2%
PRODUSI INDUSTRIALI
1%
PROCEDURI MEDICALE
1%
ADITIVI ALIMENTARI
1%
FACTORI NECUNOSCUTI
6%
Cum functioneaza cancerul?
Cancerul reprezinta una dintre principalele cauze ale mortalitatii la nivel mondial. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii in anul 2004 aproximativ 7,4 milioane de oameni au murit de cancer, reprezentand 13% din suma deceselor, astfel: 1,3 milioane de cancer la plamani, 800 de mii de cancer la stomac, 640 de mii de cancer la colon.
Ce este cancerul
| ||
| In mod normal, atunci când o celula se divide, acest proces are loc intr-o ordine bine stabilita si riguros controlata. Daca, din diferite motive, acest proces scapa de sub control, celula va continua sa se divida, dezvoltându-se o “masa”, care este denumita “tumora”. Tumorile pot fi benigne sau maligne. Intr-o tumora benigna celulele nu se imprastie in alte parti ale corpului. Ele continua sa creasca local si pot deveni o problema prin presiunea exercitata asupra tesuturilor sau organelor vecine. O tumora maligna este constituita din celule canceroase care au abilitatea de a se imprastia in afara locului unde isi au originea. Daca nu se efectueaza un tratament adecvat, pot invada si distruge tesuturile din jur. Uneori, celulele “pleaca de la nivelul tumorii primare” si se imprastie la alte organe din organism, pe cale sanguina sau limfatica. Atunci când aceste celule ajung la noul sediu, ele se pot divide si se formeaza noi tumori, adesea denumite “tumori secundare” sau “metastaze”. Cancerul nu este o boala cu o singura cauzaMedicii pot spune ca este vorba de o tumora maligna sau benigna prin examinarea unei mici probe din tumora, evaluându-se aspectul celulelor componente la microscop. Acesta se numeste examen anatomo-patologic.Cancerul nu este o boala cu o singura cauza si un singur tip de tratament. Exista sute de tipuri de cancer, diferite ca nume si ca tip de tratament. Ce este melanomul malign?Melanomul malign este un neoplasm care, de obicei, ia nastere din pielea, clinic normala, sau din modificarile ei de la acest nivel. Rareori, poate lua nastere din alte parti ale organismului, cum ar fi ochii, gura, subunghial sau la nivelul organelor interne. Uneori se imprastie la alte parti ale organismului pe cale limfatica sau pe calea fluxului sanguin. Melanomul malign se poate imprastia de asemenea la nivelul pielii. Daca exista dovezi ca incidenta sa este in crestere, melanomul malign este inca un tip rar de cancer.Exista 4 tipuri principale de melanom malign:
Ce cauze determina melanomul malign?Exista dovezi certe ca radiatiile solare pot leza pielea si pot cauza melanomul malign. Persoanele a caror piele “se arde” cu usurinta au riscul cel mai ridicat - in modul tipic persoanele cu pielea deschisa la culoare, par blond sau roscat si ochii albastrii.Desi melanomul malign este foarte rar in copilarie, copiii si adultii care sunt supraexpusi la soare si sufera arsuri severe prezinta un risc crescut la dezvoltare a melanomului malign ulterior. Boala este mai frecventa la femei, in special intre 40 si 60 de ani. Incidenta melanomului malign si a cancerelor cutanate creste direct proportional cu frecventa expunerii la soare (in vacante, cei care muncesc in soare sau cei care practica sport in aer liber). Rareori, melanomul malign poate aparea la persoanele care nu au fost expuse excesiv la soare, fiind datorat in aceste cazuri unei tendinte genetice sau familiale de a dezvolta boala. Din nefericire, utilizarea radiatiilor ultraviolete artificiale este asociata cu un risc crescut de cancere cutanate si de melanom malign. Alti factori care cresc riscul de aparitie al melanomului malign sunt: expunerea la agenti chimici sau la unii agenti fizici (radiatii ultraviolete nonsolare, radiatii ionizante, traumatisme, arsuri). Care sunt simptomele melanomului malign?Daca se dezvolta din nervi pigmentari se poate observa modificarea acestora, care poate include oricare dintre urmatoarele:Modificarea in dimensiune: nervul poate deveni mai proeminent sau se poate raspândi la nivelul tegumentului care inconjoara nervul; Modificarea de forma: majoritatea nervilor pigmentari au o margine regulata, bine delimitata, dar un melanom malign are o margine neregulata, imprecisa; Modificarea in culoare: mola se poate inflama sau sa dezvolte o margine rosiatica. Poate deveni mai inchis la culoare sau sa aiba diferite culori. Pruritul, sângerarea, formarea de cruste: sunt cele mai putin frecvente semne, dar nu trebuie ignorate. In caz de aparitie a oricaror semne neobisnuite la nivelul tegumentului, modificari care dureaza mai mult de câteva saptamâni, sau daca apar unele dintre semnele de mai sus la nivelul unui nev preexistent, trebuie sa va prezentati la medic. Foarte putini nervi pigmentari se transforma in melanom malign, dar aceste transformari trebuie descoperite cât mai devreme, deoarece, cu cât dignosticul este mai precoce, tratamentul are mai mult succes. Excizia timpurie a leziunilor suspecte poate determina prevenirea bolii care altfel ar putea fi fatala. Masuri de prevenire a melanomului malign:
|
joi, 22 aprilie 2010
Test gratuit la cancerul de col uterin
68 de milioane de lei s-au alocat în plus pe 2010 faţă de anul trecut de la bugetul de stat pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate. Alte 300 de milioane de lei s-au alocat în plus pentru partea de prevenţie. Potrivit reprezentanţilor Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Dolj, deşi sumele alocate sunt mai mari, diferenţele se explică prin faptul că au apărut mai multe programe. „Pe programe curative, cum ar fi cancer, diabet sau nefrologie, sumele alocate sunt aceleaşi. Însă, au apărut unele modificări, cum ar fi un program de terapie intensivă a bolnavului cu insuficienţă hepatică“, a precizat dr. Ştefan Popescu, purtătorul de cuvânt al DSP Dolj.
Cea mai importantă noutate o constituie introducerea screeningului pentru cancerul de col uterin, cu depistare activă şi vaccinare. Aceasta înseamnă că toate femeile vor avea acces gratuit la un test de depistare Papanicolau, iar tinerele care nu şi-au început viaţa sexuală vor putea, dacă nu au făcut-o în 2009, să se vaccineze gratuit în 2010 împotriva HPV, virusul răspunzător de peste 90% din cancerele de col uterin.
Nu se ştie cum vor fi operate aceste modificări în practică pentru că ele se regăsesc deocamdată în proiectul de ordin aflat în dezbatere pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Proiectul va fi adoptat după 22 aprilie şi nu va putea intra în vigoare decât odată cu apariţia normelor de aplicare.
Unele cabinete de planificare fac gratis testul Papanicolau
În ceea ce priveşte prevenţia şi depistarea cancerului de col uterin, nu se precizează deocamdată rolul pe care cabinetele de planificare familială îl vor avea în derularea acestui program. În judeţul Dolj, sunt cabinete de planificare familială, cum ar fi cel din cadrul Spitalului de Urgenţă Craiova, unde femeile beneficiază deja de gratuitate la testul Papanicolau. „Până în 2007, când au fost retrase fondurile internaţionale, am primit materiale contraceptive - anticoncepţionale, prezervative, sterilete - pe care le-am distribuit gratuit, iar femeile puteau să facă gratis la noi testul Papanicolau. După 2007, finanţarea cabinetelor a revenit integral Ministerului Sănătăţii, care nu a mai contribuit cu bani decât pentru plata salariilor. Totuşi, am continuat să oferim servicii medicale gratuite, pentru că am rămas cu stocuri mari de pe vremea în care am avut finanţare internaţională“, a explicat dr. Doina Bănicioiu, medic specialist planificare familială la Spitalul de Urgenţă Craiova.
Cea mai importantă noutate o constituie introducerea screeningului pentru cancerul de col uterin, cu depistare activă şi vaccinare. Aceasta înseamnă că toate femeile vor avea acces gratuit la un test de depistare Papanicolau, iar tinerele care nu şi-au început viaţa sexuală vor putea, dacă nu au făcut-o în 2009, să se vaccineze gratuit în 2010 împotriva HPV, virusul răspunzător de peste 90% din cancerele de col uterin.
Nu se ştie cum vor fi operate aceste modificări în practică pentru că ele se regăsesc deocamdată în proiectul de ordin aflat în dezbatere pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Proiectul va fi adoptat după 22 aprilie şi nu va putea intra în vigoare decât odată cu apariţia normelor de aplicare.
Unele cabinete de planificare fac gratis testul Papanicolau
În ceea ce priveşte prevenţia şi depistarea cancerului de col uterin, nu se precizează deocamdată rolul pe care cabinetele de planificare familială îl vor avea în derularea acestui program. În judeţul Dolj, sunt cabinete de planificare familială, cum ar fi cel din cadrul Spitalului de Urgenţă Craiova, unde femeile beneficiază deja de gratuitate la testul Papanicolau. „Până în 2007, când au fost retrase fondurile internaţionale, am primit materiale contraceptive - anticoncepţionale, prezervative, sterilete - pe care le-am distribuit gratuit, iar femeile puteau să facă gratis la noi testul Papanicolau. După 2007, finanţarea cabinetelor a revenit integral Ministerului Sănătăţii, care nu a mai contribuit cu bani decât pentru plata salariilor. Totuşi, am continuat să oferim servicii medicale gratuite, pentru că am rămas cu stocuri mari de pe vremea în care am avut finanţare internaţională“, a explicat dr. Doina Bănicioiu, medic specialist planificare familială la Spitalul de Urgenţă Craiova.
Cancerul de piele, s-a gasit leacul !
Un vaccin s-a descoperit in Marea Britanie care poate alina sau chiar vindeca stadii avansate de cancer melanoma. El ataca celulele canceroase lasand neatinse pe cele sanatoase, in plus intareste si raspunsul imunologic al organismului in lupta cu maladia. Dr. Howard Kaufman de la Centrul Medical de pe langa Chicago Rush University declara: “Avem un tratament de vindecare pentru pacientii in stadii avansate si un medicament de care pot beneficia ceilalti. Asta ar putea salva mii de vieti anual.” Dintr-un esantion de 50 de pacienti cu stadii avansate de melanoma, a caror sansa de supravietuire estimata nu depasea 9 luni si care au primit noul tratament, 16% s-au vindecat complet, fara recidiva dupa 4 ani, 28% si-au redus cu 50% raspandirea de melanoame pe corp. Se doreste ca in mai putin de 5 ani noul medicament sa poata fi distribuit pe piata.
Cancerul renal
Reprezintă 3% din cancerele adultului şi 85% din tumorile maligne renale. Afectează preponderent decada a 5-a şi a -6-a de viaţă, raportul bărbaţi/femei fiind de 2/1. Etiologie
Cauza sigură a afecţiunii este necunoscută. Ipotezele etiologice cuprind expunere ocupaţională (piele, petrol) şi la mediu (cadmiu, azbest), dieta, anormalităţi cromozomiale şi oncogene. Se discută despre un cancer renal familial, precum şi însoţind afecţiuni congenitale: sindromul Hippel-Lindau (hemangioblastom cerebelos, angiomatoza retinei şi cancer renal bilateral). Studiile genetice au demonstrat modificări ale cromozomului 3, atât în cancerul renal ereditar, cât şi în cel sporadic.
Anatomie patologică
Cancerul renal se dezvoltă din epiteliul tubilor proximali. Apare cu aceeaşi frecvenţă la ambii rinichi, ocupând de obicei unul dintre poli. Se dezvoltă din cortexul renal cu tendinţă de creştere în ţesutul perirenal sau spre cavităţile intrarenale, în care se poate deschide.
Macroscopic, tumora este galbenă sau portocalie, datorită abundenţei de lipide îndeosebi în tipul cu celule clare. Tipul cu celule granulare conţine celule cu nuclei mari cu aspect mai întunecat. Majoritatea tumorilor sunt de tipul celulelor mixte. Tumorile mici sunt omogene pe secţiuni, iar cele mari pot prezenta zone de necroză, hemoragie sau calcificări. Tumorile nu posedă o capsulă proprie, dar poate apare o pseudocapsulă formată din parenchim renal comprimat, ţesut fibros şi celule inflamatorii.
Microscopic, cancerul renal este de obicei un adenocarcinom mixt, conţinând celule clare, celule granulare, şi ocazional, sarcomatoide. Celulele clare sunt rotunde sau poligonale, cu abundentă citoplasmă conţinând colesterol, trigliceride, glicogen, lipide. Celulele granulare conţin mai puţin glicogen şi lipide, iar la microscopul electronic se evidenţiază că citoplasma granulară conţine un număr mare de mitocondrii şi citozomi. Celulele sarcomatoase au formă fusiformă alcătuind mănunchiuri.
Patogeneza
Cancerul renal este o tumoră vascularizată cu tendinţă de extindere fie prin invazie directă prin capsula renală în grăsimea perirenală sau prin extindere în vena renală. Aproximativ 1/3 dintre pacienţi sunt diagnosticaţi având deja metastaze. Cea mai frecventă localizare este plămânul, dar pot apare în ficat, oase, ganglionii homolaterali, suprarenală sau chiar rinichiul contralateral.
Simptomatologie
Simptomele pot fi polimorfe, întârziind diagnosticul.
Triada clasică, reprezentată de hematurie macroscopică(sange in urina vizibil cu ochiul liber) , durere în flanc, masă tumorală palpabilă este manifestarea unui stadiu avansat, apărând în doar 10-15%. Hematuria micro- sau macroscopică poate apare în 60%, iar durere şi/sau tumoră palpabilă la 40%. Uneori, primele simptome pot fi cele determinate de metastaze (30%), cum ar fi dispnee sau tuse şi durerile osoase.
Sindromul para-neoplazic
Pot apare asociate cancerului renal – poliglobulia, hipercalcemia, H.T.A., disfuncţia hepatică nemetastatică.
Poliglobulia poate apare la 10% dintre pacienţi, fiind consecinţa secreţiei de eritropoetină din tumoră sau din ţesut netumoral, din cauza hipoxiei renale regionale.
Hipercalcemia apare ca şi consecinţa eliberării de proteine paratiroid – like hormon din tumoră, sau a mobilizării calciului din oase în cazul metastazelor.
H.T.A. poate apare la 40% dintre bolnavi, posibil prin eliberarea de renină din ţesutul tumoral şi non neoplazic.
Disfuncţia hepatică (sindrom Stauffer) cu creşterea fosfatazei alcaline şi bilirubinei, hipoalbuminemie, prelungirea timpului de protrombină şi hiper-g-globulinemie este posibil determinată de un produs hepatotoxic tumoral.
Prezenţa sindroamelor paraneoplazice nu reprezintă factor de prognostic slab, iar persistenţa lui după nefrectomie sugerează existenţa unor metastaze nedetectate.
Varicocelul simptomatic poate apare pe dreapta, datorită interesării venei spermatice.
Investigaţii
1. Laborator – Pe lângă modificările descrise anterior pot apare anemia, hematuria, accelerarea V.S.H.
2. Pe primul loc în depistarea şi evaluarea tumorilor renale a trecut echografia. Cancerul renal apare ca o formaţiune cu echogenitate mixtă la unul din polii renali, de obicei rotundă cu posibile calcificări (imagini hiperecogene) sau necroze în interior (imagini trans-sonice). Echografia, pe lângă localizare şi dimensiuni, mai poate evidenţia mobilitatea rinichiului, existenţa adenopatiei sau a trombului tumoral în venă.
3. Completând echografia, tomografia computerizată confirmă cancerul renal, contribuind la stadializarea prin vizualizarea hilului renal, spaţiului perirenal, venei renale şi venei cave, suprarenalei, adenopatiei regionale.
4. Urografia intravenoasă şi-a pierdut din importanţă, putând stabili diagnosticul singură în 75% din cazuri. Pot apare calcificări centrale sau periferice pe radiografia renală directă, iar urografia relevă modificările determinate de un proces expansiv: amputarea unui calice, creşterea distanţei dintre calice, compresiune caliceală sau pielică, devierea calicelor, deplasarea ureterului spre linia mediană. Uneori rinichiul poate fi mut prin distrugere de parenchim sau compresie, fiind necesară ureteropielografia.
5. Şi rolul arteriografiei renale a scăzut, putând pune în evidenţă vascularizaţia rinichiului, hipervascularizaţia la nivelul tumorii (90 % dintre tumori), neovascularizaţia şi fistulele arterio- venoase. Riscul de complicaţie (hemoragii, embolii arteriale) determină limitarea sa în evaluarea tumorilor pe rinichi unic (funcţional, chirurgical, congenital), când în vederea unui tratament chirurgical conservator (nefrectomii parţiale) este imperios necesară cunoaşterea distribuţiei arteriale.
6. Flebografia – mai rar folosită – evidenţiază trombii tumorali din venele renale sau vena cavă inferioară.
7. Scintigrafia renală poate evidenţia zone reci la nivelul tumorii. Poate fi folosită şi când există intoleranţă la substanţele de contrast pentru evaluarea rinichiului contralateral. Este utilă şi în depistarea metastazelor osoase .
8. Rezonanţa magnetică nucleară – este o investigaţie modernă, superioară tomografiei computerizate.
Deşi cancerul renal este asociat cu multiple substanţe active biologice, nu există un marker specific.
Diagnosticul diferenţial
Se face îndeosebi cu alte afecţiuni cu caracter expansiv, îndeosebi chistele renale, unde examenul ecografic este tranşant (zonă transsonică).
Rinichiul mare palpabil poate apare şi în hidro sau pionefroze, unde examenul radiologic poate evidenţia stază sau un rinichi mut, iar echografia confirmă distensia sistemului pielo-caliceal cu imagini de calculi sau conţinut neomogen.
Tratamentul
Singurul tratament posibil şi necesar este cel chirurgical, respectând principiile oncologice. Se practică nefrectomia lărgită, perifascială în vas închis. Accesul va fi larg prin laparotomie mediană sau toraco-freno-laparotomie. Se acţionează iniţial pe pedicolul renal, ligaturându-se şi secţionându-se artera şi apoi vena renală, cu verificarea existenţei de trombi tumorali venoşi. Rinichiul se extirpă cu grăsimea perirenală, iar apoi se efectuează limfadenectomie.
Metodele adjuvante (radioterapie, chimioterapie şi hormonoterapie) au eficacitate redusă, fiind folosite uneori cu scop paliativ. Imunoterapia este o nouă alternativă, aflată deocamdată în curs de evaluare.
Despre Cancerul de San
Cancerul este o boala care are ca mecanism o proliferare celulara anarhica, necontrolata si neintrerupta. Se mentioneaza, in Europa si in America de Nord, predominanta cancerelor de plaman, atribuibile in proportie de 90% tabagismului, a cancerelor colorectale, legate, probabil, in parte de alimentatie, si a cancerelor de san, cu cauze inca putin clare. In Africa se evidentiaza frecventa cancerelor de ficat in zonele endemice pentru hepatita B si cea a cancerelor de col uterin in tarile in care natalitatea este ridicata si unde inca igiena este defectuoasa, ceea ce are drept consecinta un nivel ridicat al bolilor transmisibile sexual (papiloma sau herpes), care pot sta la originea acestor cancere.
Ce este cancerul mamar? Cancerul de sân este cea mai comună formă de cancer care afectează femeile din intreaga lume. Aproximativ 2 din 5 femei intra in gategoria riscului extrem de a dezvolta aceasta boala. Cancerul de san este o afectiune in care celulele maligne (canceroase) se dezvolta la nivelul tesutului sanului. Glanda mamara (sanul) este alcatuita din lobi si ducte. Fiecare glanda mamara este alcatuita din 15-20 de segmente numite lobi, care la randul lor sunt formati din segmente mai mici, numite lobuli. Lobulii sunt alcatuiti din aglomerari de celule (bulbi) care produc laptele. Lobii, lobulii si bulbii comunica intre ei prin tuburi subtiri numite ducte. In structura sanului sunt prezenti atat ganglioni limfatici cat si vase limfatice. In structura fiecarei glande mamare se gasesc atat vase de sange cat si si vase limfatice. Prin intermediul vaselor limfatice este transportat un lichid incolor numit limfa. Vasele limfatice transporta limfa catre statiile limfatice numite ganglioni limfatici. Ganglionii limfatici sunt niste structuri mici asemanatoare boabelor de fasole, care sunt raspanditi in intreg organismul. Rolul acestora este de a filtra anumite substante din limfa si de ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor si anumitor afectiuni. Grupurile de ganglioni limfatici se gasesc langa san, in axila (sub brat), deasupra claviculei si in cutia toracica (piept). Cel mai frecvent tip de cancer mamar este carcinomul ductal, care se dezvolta de la nivelul ductelor. Cancerul de san care se dezvolta de la nivelul lobilor sau lobulilor se numeste carcinom lobular si este cel mai frecvent tip de cancer mamar care afecteaza ambii sani. Carcinomul mamar inflamator este unul dintre cele mai rare tipuri de cancer, in care sanul prezinta semne inflamatorii (roseata, caldura locala si tumefactie). Varsta si prezenta cancerului de san in familie (la rude) influenteaza riscul de aparitie a cancerului de san. Cancerul de sân apare mai ales la femei, dar exista cateva cazuri in care si barbatii pot dezvolta cancer la san.
Cancerul de san transmis ereditar reprezinta aproximativ 5 pana la 10% dintre toate tipurile de cancer. Anumite tipuri de gene modificate raspunzatoare de cancerul de san sunt mult mai frecvente la unele grupuri etnice. Femeile care au prezente gene modificate ce determina aparitia cancerului de san si care au avut in trecut cancer la unul dintre sani, au un risc crescut de a dezvolta cancer si la celalalt san. De asemenea, la aceste femei exista un risc crescut de aparitie a cancerul ovarian precum si un risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer cu alta localizare. De asemenea, barbatii care au prezente gene modificate raspunzatoare de cancerul de san, au un risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune. Pentru depistarea genelor “defecte” exista posibilitatea efectuarii unor teste genetice. Aceste teste genetice se recomanda uneori si altor membrii ai familiei care prezinta un risc crescut de a dezvolta cancer.
Prevenirea cancerului de san incepe cu propriile obiceiuri sanatoase – cum ar fi mentinerea unei stari active, limitarea consumului de alcoolul si o dieta sanatoasa. Exista posibilitatea ca o dieta sanatoasa, la care se adauga exercitiul fizic regulat sa contribuie cu adevarat le prevenirea cancerului de san? Pana acum, evidentele spun, da. Mai mult, daca aceste obiceiuri sunt combinate cu limitarea expunerii la substante care promoveaza boala, beneficiul va fi si mai mare. Cand vine vorba de prevenirea cancerului mamar, riscurile ce nu pot fi controlate, precum varsta si incarcatura genetica, pot fi extrem de importante.
Societatea Romana de Cancer: www.srccjro.org
Ce este cancerul mamar? Cancerul de sân este cea mai comună formă de cancer care afectează femeile din intreaga lume. Aproximativ 2 din 5 femei intra in gategoria riscului extrem de a dezvolta aceasta boala. Cancerul de san este o afectiune in care celulele maligne (canceroase) se dezvolta la nivelul tesutului sanului. Glanda mamara (sanul) este alcatuita din lobi si ducte. Fiecare glanda mamara este alcatuita din 15-20 de segmente numite lobi, care la randul lor sunt formati din segmente mai mici, numite lobuli. Lobulii sunt alcatuiti din aglomerari de celule (bulbi) care produc laptele. Lobii, lobulii si bulbii comunica intre ei prin tuburi subtiri numite ducte. In structura sanului sunt prezenti atat ganglioni limfatici cat si vase limfatice. In structura fiecarei glande mamare se gasesc atat vase de sange cat si si vase limfatice. Prin intermediul vaselor limfatice este transportat un lichid incolor numit limfa. Vasele limfatice transporta limfa catre statiile limfatice numite ganglioni limfatici. Ganglionii limfatici sunt niste structuri mici asemanatoare boabelor de fasole, care sunt raspanditi in intreg organismul. Rolul acestora este de a filtra anumite substante din limfa si de ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor si anumitor afectiuni. Grupurile de ganglioni limfatici se gasesc langa san, in axila (sub brat), deasupra claviculei si in cutia toracica (piept). Cel mai frecvent tip de cancer mamar este carcinomul ductal, care se dezvolta de la nivelul ductelor. Cancerul de san care se dezvolta de la nivelul lobilor sau lobulilor se numeste carcinom lobular si este cel mai frecvent tip de cancer mamar care afecteaza ambii sani. Carcinomul mamar inflamator este unul dintre cele mai rare tipuri de cancer, in care sanul prezinta semne inflamatorii (roseata, caldura locala si tumefactie). Varsta si prezenta cancerului de san in familie (la rude) influenteaza riscul de aparitie a cancerului de san. Cancerul de sân apare mai ales la femei, dar exista cateva cazuri in care si barbatii pot dezvolta cancer la san.
Cancerul de san transmis ereditar reprezinta aproximativ 5 pana la 10% dintre toate tipurile de cancer. Anumite tipuri de gene modificate raspunzatoare de cancerul de san sunt mult mai frecvente la unele grupuri etnice. Femeile care au prezente gene modificate ce determina aparitia cancerului de san si care au avut in trecut cancer la unul dintre sani, au un risc crescut de a dezvolta cancer si la celalalt san. De asemenea, la aceste femei exista un risc crescut de aparitie a cancerul ovarian precum si un risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer cu alta localizare. De asemenea, barbatii care au prezente gene modificate raspunzatoare de cancerul de san, au un risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune. Pentru depistarea genelor “defecte” exista posibilitatea efectuarii unor teste genetice. Aceste teste genetice se recomanda uneori si altor membrii ai familiei care prezinta un risc crescut de a dezvolta cancer.
Prevenirea cancerului de san incepe cu propriile obiceiuri sanatoase – cum ar fi mentinerea unei stari active, limitarea consumului de alcoolul si o dieta sanatoasa. Exista posibilitatea ca o dieta sanatoasa, la care se adauga exercitiul fizic regulat sa contribuie cu adevarat le prevenirea cancerului de san? Pana acum, evidentele spun, da. Mai mult, daca aceste obiceiuri sunt combinate cu limitarea expunerii la substante care promoveaza boala, beneficiul va fi si mai mare. Cand vine vorba de prevenirea cancerului mamar, riscurile ce nu pot fi controlate, precum varsta si incarcatura genetica, pot fi extrem de importante.
Societatea Romana de Cancer: www.srccjro.org
Pentru a supravietui cancerului, traieste cu el!
Fie ca ne referim la substante chimice, la radiatii sau la nanotehnologie, strategia de lupta a “armelor” aliniate impotriva cancerului a avut mereu aceeasi traiectorie: detectarea si distrugerea, fara compromisuri, a “dusmanului”. Astazi, oncologul Robert Gatenby de la Centrul de Tratare a Cancerului Mofitt sugereaza o alternativa – armistitiul.
Oncolog matematician, Gatenby face parte dintr-o noua generatie de cercetatori care percepe cancerul ca pe un sistem dinamic si evolutiv. Potrivit modelelor sale, incercarea de exterminare a cancerului nu reuseste in cele din urma decat sa-l faca mai puternic, stimuland prosperitatea celulelor maligne rezistente la medicatie. In loc sa lupte impotriva acestei afectiuni prin incercari de eradicare a tuturor celulelor contaminate, cercetatorul sustine ca medicii ar putea obtine rezultate mult mai satisfacatoare tocmai prin mentinerea intentionata a tumorilor intr-o stare prelungita de stagnare.
Este o notiune neortodoxa, insa la aproape 40 de ani de cand Richard Nixon a declarat razboi cancerului, abordarile ortodoxe au produs destul de putin pe linie de tratament in vindecarea afectiunilor oncologice. Rata deceselor cauzate de cancer a scazut cu 20% in ultimii 15 ani, dar expertii sunt de parere ca o buna parte a acestei imbunatatiri se datoreaza schimbarilor stilului de viata, in special renuntarii la fumat si detectarii timpurii a bolii. Majoritatea medicamentelor impotriva cancerului nu ofera decat cateva saptamani sau luni in plus de viata, o intarziere binevenita dar mult prea scurta.
“Este greu sa-i convingi pe doctori sau pe pacienti sa nu administreze doza maxima de chimioterapie si sa ucida cat mai multe celule cu putinta, pentru ca acesta pare tocmai lucrul ce trebuie facut. Dar, conform modelelor de ultima ora calculate cu privire la modul de manifestare si de evolutie a cancerului, aceasta este tocmai metoda care ar trebui evitata”, a mai adaugat Gatenby.
Oncolog matematician, Gatenby face parte dintr-o noua generatie de cercetatori care percepe cancerul ca pe un sistem dinamic si evolutiv. Potrivit modelelor sale, incercarea de exterminare a cancerului nu reuseste in cele din urma decat sa-l faca mai puternic, stimuland prosperitatea celulelor maligne rezistente la medicatie. In loc sa lupte impotriva acestei afectiuni prin incercari de eradicare a tuturor celulelor contaminate, cercetatorul sustine ca medicii ar putea obtine rezultate mult mai satisfacatoare tocmai prin mentinerea intentionata a tumorilor intr-o stare prelungita de stagnare.
Este o notiune neortodoxa, insa la aproape 40 de ani de cand Richard Nixon a declarat razboi cancerului, abordarile ortodoxe au produs destul de putin pe linie de tratament in vindecarea afectiunilor oncologice. Rata deceselor cauzate de cancer a scazut cu 20% in ultimii 15 ani, dar expertii sunt de parere ca o buna parte a acestei imbunatatiri se datoreaza schimbarilor stilului de viata, in special renuntarii la fumat si detectarii timpurii a bolii. Majoritatea medicamentelor impotriva cancerului nu ofera decat cateva saptamani sau luni in plus de viata, o intarziere binevenita dar mult prea scurta.
“Este greu sa-i convingi pe doctori sau pe pacienti sa nu administreze doza maxima de chimioterapie si sa ucida cat mai multe celule cu putinta, pentru ca acesta pare tocmai lucrul ce trebuie facut. Dar, conform modelelor de ultima ora calculate cu privire la modul de manifestare si de evolutie a cancerului, aceasta este tocmai metoda care ar trebui evitata”, a mai adaugat Gatenby.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
