Semne si simptome in cancerul pulmonar

Semnele si simptomele in cancerul pulmonar pot fi grupate in semne toracice, extratoracice nemetastatice, extratoracice metastatice si generale.

1.Simptome şi semne toracice
• Tusea (la 75% din pacienţi).
• Hemoptizia – eliminarea de sange pe cale orala (la 57% din pacienţi, apare ca prim simptom la 4%).
• Durerea toracică.
• Dispneea – respiratie dificila
• Simptome febrile respiratorii la 22% din pacienţi (sursa marilor erori de diagnostic).
• Răguşeala prin paralizia de coardă vocală (infiltrarea nervului laringeu recurent stg.) 5%.
• Sindromul de venă cavă superioară (5%).
• Sindromul Claude Bernard-Homer.
• Sindromul Pancoast-Tobias.
• Disfagia (1%) – tulburari de deglutitie – inghitire
• Colecţii pleurale recidivante (10%).
• Paralizia diafragmatică prin paralizia nervului frenic ipsilateral (rar simptomatică).
2.Simptome şi semne extratoracice nemetastatice (sindroame paraneoplazice).
• Endocrine: hipercalcemie, sindrom Cushing, sindromul carcinoid, ginecomastie, hipersecreţie de STH sau ADH, hipoglicemie, hipertiroidism, hipercalcitonemie, hipersecreţie de prolactină, FSH, LH.
• Neurologice: encefalopatie, degenerare cerebelară subacută, neuropatie periferică, polimiozita, sindromul Lambert-Eaton, leucoencefalopatia multifocală progresivă, nevrita optică.
• Scheletice: degete hipocratice, osteoartropatia hipertrofică pulmonară.
• Hematologice: anemia, reacţii leucemoide, trombocitoza, trombocitopenia, eozinofilia, anemia aplastică, leucoeritroblastoza, CID(coagulare intravasculare diseminata)
• Cutanate şi musculare: hiperkeratoza, dermatomiozita, acanthosis nigricans, hiperpigmentarea, eritema gyratum repens, hipertricoza lanunginosa câştigată.
• Alte: sindrom nefrotic, hipouricemie, secreţia de peptid intestinal vasoactiv cu diaree, hiperamilazemia, anorexia cu caşexie.
3.Simptome şi semne extratoracice metastatice
• Neurologice (3-6%): hemiplegia, tulburări de personalitate, confuzia, tulburări de vorbire, defecte de vedere, durere.
• Osoase: durerea osoasă şi fractura patologică (1-2%).
• Abdominale: icter, ascită, palparea unei tumori abdominale.
• Alte: palparea formaţiunilor metastatice la distanţă (gât, muşchi, subcutan).
4.Semne şi simptome generale nespecifice:
• Scăderea greutăţii corporale (1/3 din pacienţi).
• Astenie.
• Anorexie.

Cancerul se vindeca

Cancerul de pancreas

Desi frecventa sa este mai scazuta decat a cancerului colonic sau esofagian, tendinta este de crestere a numarului de cazuri diagnosticate cu aceasta cumplita boala, mai ales dupa varsta de 50 ani. Din pacate, majoritatea devin simptomatice cand deja este prea tarziu. Datorita agresivitatii (supravietuirea dupa diagnosticare, chiar sub tratament, este de aproximativ 6 luni, maxim 1 an la marea majoritate a cazurilor) si rezistentei la tratament, mortalitatea este foarte mare.

Factorii favorizanti sunt:

• Fumatul, alcoolul, dieta dezechilibrata (bogata in grasimi, prajeli, afumaturi si saraca in fructe si legume proaspete)
   
• Pancreatita cronica, indiferent de cauza ei, la peste 10 ani de evolutie
   
• Istoricul familial de cancer pancreatic ( daca exista 2 sau mai multe rude diagnosticate cu aceasta boala, riscul este de 50 ori mai mare decat la cei care nu au in familie astfel de cazuri) Istoricul familial de polipi colonici (se transforma usor in cancer colonic)
   
• Diabetul zaharat la 10 ani de evolutie

Pentru a intelege simptomele ce apar trebuie sa stim ca boala poate apare la cap, la corp sau la coada pancreasului si ca zona abdominala unde este localizat pancreasul este foarte bine vascularizata (artere si vene mari) si inervata.
Daca nodulul canceros se formeaza la nivelul capului pancreasului , boala va fi diagnosticata mai repede deoarece va apare icterul prin comprimarea caii biliare principale. Uneori, debutul poate fi prin puseu de pancreatita dat de comprimarea canalului pancreatic sau prin diabet zaharat. Ulterior, prin invadarea plexurilor nervoase apare durerea in capul pieptului sau deasupra ombilicului, durere surda sau vie, ce merge in coloana vertebrala si apare si noaptea. Incepe sa apara febra, lipsa poftei de mancare cu scadere in greutate mare (chiar 20 kg in cateva luni).
                            
Daca apare la corp sau coada, simptomele vor debuta mai tarziu, deoarece nu ajunge sa comprime calea biliara, deci nu apare icterul. Astfel, apare durerea in stanga abdomenului, sub coaste, ce merge in omoplatul stang. Ulterior apare scaderea in greutate si febra.
 

Ambele localizari evolueaza la metastaze in ficat, peritoneu (ascita) si oase.

Diagnosticul se stabileste atfel:

• In sange se determina anemie, leucocite crescute, VSH si fibrinogen mare
   
• Markerul tumoral sangvin CA 19-9 este mult crescut
   
• La ecografia abdominala se poate decela tumora, daca este suficient de mare si mai ales daca duce la dilatarea de cai biliare si canal pancreatic, prin compresie
   
• Pentru a fi siguri ca la ecografie s-a evidentiat un cancer pancreatic si pentru a stabili cat de intins este acesta la organele vecine, se va face ulterior tomografia abdominala cu substanta de contrast sau RMN
   
• Uneori sunt necesare investigatii suplimentare speciale ca ecoendoscopia sau ERCP (vezi metode de investigatie)

Tratamentul se stabileste diferentiat pentru fiecare pacient , in functie de starea lui generala, de intinderea tumorii la organele vecine si de prezenta sau absenta metastazelor si consta in:

• Interventie chirurgicala de extirpare a tumorii- din pacate, doar 10% din pacienti sunt diagnosticati in stadiul initial al bolii, cand se poate scoate cancerul
   
• Chimio si radio terapie
   
• Endoscopie- se poate pune o proteza de plastic ce mentine deschisa calea biliara sau canalul pancreatic
   
• Tratamentul durerii, ce poate fi uneori atroce si necesita chiar chirurgie pentru disectia nervilor din regiune

Prevenirea cancerului pancreatic:

• Excludere fumat si alcool
   
• Regim bogat in fructe si legume proaspete, fara grasimi animale, prajeli, afumaturi
   
• Controlul periodic la gastroenterolog daca:
  1. Avem cazuri de cancer pancreatic in familie
      
  2. Avem cazuri de polipi colonici in familie
      
  3. Avem o pancreatita cronica de mult timp
      
  4. Avem diabet zaharat de mult timp

CANCER DE LARINGE

CANCERUL ARE LEAC SI ESTE LA INDEMANA TUTUROR !!

AM FOST MINTITI! Recent am descoperit un site cu multe documentare interesante printre care si unul care dovedeste cum cancerul NU este provocat de poluare ci de LIPSA VITAMINEI B17. De ce stiinta nu vrea sa accepte demonstratia? Pentru ca inca se scot bani frumosi din aceasta afacere. Dar pe spinarea cui? Asa ca daca stiti pe cineva suferind de cancer recomandati-i sa manance alimente bogate in vitamina B17, cum ar fi samburii de caise.

Descoperire medicală: Terapia cu nanoparticule distruge tumorile canceroase fără a afecta sistemul imunitar

Lupta oamenilor de ştiinţă împotriva cancerului continuă. Începând de anul viitor, un nou tratament ce are la bază nanotehnologia va fi testat clinic pe pacienţi. Dacă rezultatele vor fi pozitive, un nou medicament ar putea să apară pe piaţă în următorii cinci ani.

Nanoparticulele, acţionează atacând direct tumorile canceroase fără a afecta însă şi sistemul imunitar al pacientului. Noul tratament va putea astfel să asigure pacientului doze suficiente de medicament, scutindu-l în acelaşi timp de efectele secundare care apar în cazul chimioterapiei.
Testele pe animale au arătat că noua terapie pe bază de nanoparticule reduce tumorile ''până la zero'', fiind în acelaşi timp mult mai bine tolerat de organism, comparativ cu tratamentele utilizate în prezent. 
Primele teste clinice, la care vor participa 25 de pacienţi, sunt programate să înceapă în următorul an.
Deşi noul tratament a fost creat iniţial pentru pacienţii cu cancer de prostată, cercetătorii susţin că el se va dovedi eficient şi în cazul tumorilor solide, precum cele apărute în cazul cancerelor la sân, plămâni sau creier. Astfel, la primele teste clinice vor participa pacienţi diagnosticaţi cu toate aceste forme de cancer.
Nanoparticula, cunoscută sub denumirea BIND 014, a fost creată pentru a rezolva trei mari probleme care apar frecvent în transmiterea şi acţiunea medicamentului: să se asigure că moleculele terapeutice ajung acolo unde unde trebuie în organism, să le elibereze lent, pe parcursul mai multor zile şi să împiedice sistemul imunitar să identifice aceste molecule drept ''corpuri'' străine şi să le distrugă.
Toate aceste probleme sunt rezolvate prin împachetarea acestor medicamente într-un ''colet special''. Responsabili pentru ''colet'' sunt Robert Langer de la Institutul Tehnoclogic Massachusetts (MIT) şi Omid Farokhzad de la Universitatea Harvard.
Noul medicament a fost testat până acum cu succes pe tumori canceroase umane ''crescute'' sub pielea şoarecilor. După cum au arătat aceste teste, medicamentul se acumulează în jurul tumorilor şi le reduce dimensiunile

 

Cancer de piele

Cancer - Vindecarea

O substanta din laptele matern UCIDE celulele canceroase

Expertii suedezi au descoperit ca o substanta din laptele matern are capacitatea de a distruge celulele cancerigene din organism, informeaza publicatia britanica DailyMail.


In urma unui studiu realizat de cercetatorii de la Universitatile din Gothenburg si Lund din Suedia s-a descoperit o substanta in laptele matern - formata dintr-o proteina si un acid gras - care a fost testata cu succes pe oameni, obtinandu-se efecte remarcabile.

Avantaj: nu afecteaza deloc celulele sanatoase

Teste de laborator arata ca aceasta substanta, cunoscuta sub denumirea Hamlet, ucide 40 de tipuri de celule cancerigene, avand avantajul de a pastra intacta sanatatea celulelor neafectate de cancer. Ea s-a dovedit eficienta in urma contactului cu mediul acid din stomac.

Potrivit specialistilor, in urma tratamentului cu aceasta substanta, pacientii cu cancer la vezica urinara au reusit sa elimine prin urina ceulele cancerigene moarte, marind sperantele pentru dezvoltarea unui tratament cu potential mare de vindecare a bolii.

"Experimentele efectuate in laborator evidentiaza capacitatea noii substante de a ucide 40 de tipuri de celule cancerigene, iar cercetarile continua pentru a stabili efectele pe care le poate avea in cazul cancerului mamar, a tumorilor cerebrale sau a celor localizate la nivelul membranelor mucoase. Un lucru foarte important de precizat este faptul ca aceasta substanta ucide doar celulele cancerigene fara sa afecteze in niciun fel celulele sanatoase", explica profesorul Roger Karlsson de la Departamentul de Chimie al Universitatii din Gothenburg care adauga ca au extras substanta din laptele matern si au testat-o pe subiecti afectati de cancer, folosind injectia pentru a o insera direct in tumorile maligne.

Deja se cunosc efectele protectoare pe care alaptarea la san prelungita o are asupra sanatatii bebelusului. De asemenea, saptamana trecuta specialistii americani au descoperit ca o substanta din laptele matern, numita acid lauric (care se gaseste si in laptele de cocos) ajuta la vindecarea acneei si va sta la baza dezvoltarii unor noi tratamente pentru aceasta afectiune.
De ce sa-ti alaptezi copilul cat mai mult timp?

UNICEF si Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca bebelusii sa fie alaptati exclusiv la san cel putin 6 luni, iar alaptatul sa se continue in paralel cu alte forme de alimentatie pana la varsta de 2 ani. Este important ca mamele sa constientizeze faptul ca laptele matern ii protejeaza de foarte multe afectiuni atat in copilarie, cat si in perioada adulta. Printre cele mai importante beneficii aduse de alaptatul prelungit se numara:

• le dezvolta creierul copilului. Potrivit unui studiu recent aparut in publicatia "The Journal of Pediatrics" se arata ca anumiti nutrienti din laptele matern au efect de lunga durata asupra dezvoltarii cerebrale a copiilor, de aceea femeile trebuie incurajate sa alapteze cat mai mult timp;
• le dezvolta plamanii. Potrivit unui studiu efectuat de cercetatori britanici si americani de la Universitatile Southampton si Michigan, daca sunt alaptati la san cel putin 4 luni, nou-nascutii pot respira mai rapid si mai profund;
• le intareste sistemul imunitar, reducand riscul de afectiuni respiratorii acute in primul an de viata;
• ii fereste de probleme psihice de mai tarziu;
• ii protejeaza de astm, alergii, colici, infectii.

Ce sa consumi si ce sa eviti cand alaptezi?

Potrivit specialistului in nutritie umana, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi trebuie sa tii cont de urmatoarele sfaturi:

1. Evita alimentele picante care pot provoca intarcarea;
2. Renunta la fumat, alcool si cafea sau alte ceaiuri excitante, precum cel verde si negru;
3. Evita consumul ridicat de peste cu un continut mare de mercur, deoarece poate sa afecteze dezvoltarea sistemului nervos al bebelusului;
4. Evita alimentele bogate in grasimi, zahar si sare;
5. Nu apela foarte des la mancarea de tip fast-food sau prajeli;
6. Consuma cat mai multe fructe si legume;
7. Atentie la medicamente! Nu lua nimic fara sa consulti medicul;
8. Incearca sa te odihnesti de cate ori ai ocazia.
Bineinteles ca mama trebuie sa testeze pe propria piele si sa vada reactiile pe care le au anumite alimente asupra celui mic. In cazul in care ai remarcat ca anumite alimente pe care le-ai consumat ii fac rau bebelusului este de preferat sa iti faci o lista cu ele si sa le eviti cat timp alaptezi.
Sfatul specialistului

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare:

"Ca si in perioada sarcinii, este recomandat sa eviti: tutunul, alcoolul, junk-food, prajelile, alimentele pregatite la microunde, cafeaua, anumite ceaiuri excitante, excesul de sare, grasimi. Indicat este sa incerci sa urmezi o alimentatie sanatoasa, sa iti prepari singura hrana pentru a-ti alege alimentele. Si calitatea apei pe care o consumi este importanta, nu trebuie sa faci exces, dar nici sa te insetezi"

Cancerul de vezica biliara

Cancerul de vezica biliara este a cincea forma de cancer din populatie si cea mai frecventa forma de cancer hepatobiliar. Incidenta cancerului vezicii biliare creste cu inaintarea in virsta. 75% din bolnavii de cancer sunt peste 64 de ani. Rata dezvoltarii cancerului este mai mare la femei decat la barbati. Litiaza biliara si inflamatia veziculei biliare-colecistita sunt cei mai frecventi factori de risc. Studiile au aratat ca persoanele rude de gradul intii cu bolnavii de cancer vezicular sunt predispusi de cinci ori mai mult la dezvoltarea neoplasmului. Vezicula de portelan se caracterizeaza prin depunerea de calciu in peretii veziculei biliare. Aceasta conditie patologica este de asemeni un factor de risc.
Cancerul vezicular nu determina de obicei simptome in stadiile initiale ale evolutiei. De aceea atunci cind este descoperit cancerul este destul de avansat. In stadiile avansate tabloul clinic cuprinde durerea abdominala, stare de rau generala, icter al pielii si sclerelor, urina inchisa la culoare, scaune palide, anorexie si scadere in greutate.

Cancerul de vezica biliara

Majoritatea cancerelor sunt fatale, dar tratamentul poate ajuta la controlul simptomelor. Se poate interveni chirurgical pentru a indeparta tumora, dar de obicei aceasta nu poate fi rezecata complet. Daca tumora a metastazat si in alte parti ale corpului chimioterapia poate ameliora simptomele dar nu este curativa. Cancerul veziculei biliare descoperit foarte devreme la o investigare pentru litiaza biliara poate fi rezecat cu succes iar pacientul se poate vindeca. Supravietuirea depinde de stadierea cancerului. Majoritatea pacientilor prezinta metastaze la distanta la prezentare, de aceea prognosticul la 5 ani este de 15-20% din  supravietuitori.

Patogenia cancerului de vezica biliara

Exista mai multe tipuri histologice de cancer vezicular. Peste 85% sunt adenocarcinoame. Restul sunt mai rare si cuprind: carcinomul scuamos, carcinomul adenoscuamos, carcinomul cu celule mici, sarcomul, tumorile neuroendocrine, limfomul si melanomul veziculei biliare.
Cancerul vezicular apare in evolutia unei inflamatii cronice. La peste 70% din pacienti sursa inflamatiei este litiaza biliara. Prezenta calculilor creste riscul de cancer de 4-5 ori.
Alte cauze mai rare de inflamatie veziculara pot fi asociate cu cancerul. Acestea pot include: colangita scleroasa, colita ulcerativa, hepatitele virale, infectia cronica cu Salmonella typhi si paratyphi si infectia cu Helicobacter pylori.
Totusi au mai fost identificati si alti numerosi factori favorizanti cum ar fi:

• anumite medicamente: contraceptivele orale, metildopa
• expunerea la anumite chimicale: pesticide, cauciuc, clorat de vinil
• expunerile profesionale la: textile, petroleum, produsi de hartie si produsii din industria incaltamintei
• expunerea la poluanti ai apei: organopesticide, benzen hexaclorat
• expunerea la metale grele: cadmiu, crom
• expunerea la radiatii.

Obezitatea poate contribui la declansarea cancerului veziculei biliare prin asocierea cu calculii biliari, nivele crescute ale secretiei estrogenice sau prin abilitatea celulelor grase de a secreta un numar mare de mediatori ai inflamatiei. Un grad crescut de dezvoltare a cancerului apare si in sindroamele ereditare, incluzand sindromul Gardner, neurofibromatoza de tip I si cancerul ereditar nonpolipozic de colon. In prezent se investigheaza rolul anumitor mutatii oncogene. Anatomia anormala cum ar fi defectele congenitale cu ducte pancreaticobiliare anormale si chisturi coledociene cresc de asemenea riscul de cancer.
Tumora este localizata de obicei in fundul veziculei biliare. Diseminarea locala prin peretii veziculari poate conduce la invazia directa a ficatului sau la invazie transperitoneala, cu implantari neoplasmice in ficat, intestin si pelvis. Tumora poate invada direct si alte organe adiacente cum ar fi stomacul, duodenul, colonul, pancreasul si ductul biliar extrahepatic. La diagnostic vezicula biliara este distrusa de cancer iar 50% din bolnavi prezinta metastaze in ganglionii limfatici regionali.

Cauzele cancerului de vezica biliara

Conditiile patologice asociate cancerului veziculei biliare cuprind:

• litiaza biliara cronica
• calcificarea veziculei-vezicula de portelan
• boala Crohn, colita ulcerativa
• expunerea la produsi chimici
• estrogenismul sau medicatia estrogenica
• purtatorii de bacterii tifice
• anomaliile anatomice ale ductelor pancreatobiliare
• polipii veziculei biliare.

Semne si simptome cancer vezica biliara

Simptomele cancerului veziculei biliare se suprapun cu cele ale litiazei si colicii biliare. Durerea abdominala poate fi difuza si persistenta, decit forma clasica din hipocondrul drept in litiaza biliara. Icterul, anorexia si scaderea in greutate indica de obicei o evolutie avansata.
Examenul clinic poate descoperi urmatoarele semne:

• icter moderat tegumentar si scleral
• urina inchisa la culoare, scaune hipocolice
• o masa palpabila in hipocondrul drept, semnul Courvoisier
• limfadenopatie periombilicala-nodulii Sister Mary-Joseph
• adenopatie stanga supraclaviculara-Ganglionul Virchow
• diseminare pelvica-masa este palpata la tuseul rectal.

Diagnosticul cancerului de vezica biliara

Studii de laborator folosite in diagnosticul cancerului de vezica biliara:

• masurarea markerului tumoral CA19-9, acesta poate fi crescut semnificativ in colangiocarcinom si in cancerul vezicular
• testarea functiilor hepatice evidentiaza cresterea nivelului fosfatazei alkaline si a bilirubinei
• cercetarea functiei renale inainte de a efectua un computer tomograf-analiza urinii si creatinina
• hemoleucograma-anemia poate fi un indicator al bolii avansate.

Studii imagistice folosite in diagnosticul cancerului de vezica biliara.
Echografia este testul standart initial la pacientii cu durere in hipocondrul drept. Se poate identifica o masa la 50-75% din pacientii cu cancer. Poate de asemeni identifica leziunile metastatice din ficat.
Computer tomografia poate fi utila la pacientii cu durere in hipocondrul drept si poate demonstra invazia tumorala in afara veziculei biliare. Poate evidentia metastazele la distanta din abdomen sau pelvis. Invazia hepatica apare in 60% din cazuri, iar combinatia dintre echografie si computer tomografie prezinta detalii ale extensiei neoplazice.
Rezonanta magnetica nucleara este utila pentru determinarea extensiei metastatice in ficat. Poate da detalii asupra vascularizatiei prin angiograma de rezonanta magnetica si colangiograma cu rezonanta magnetica.
Colangiografia percutana sau endoscopica retrograda poate stabili diagnosticul de cancer prin citologia bilei.
Echografia endoscopica poate fi utila pentru a determina adenopatia regionala si invazia cencerului in peretele veziculei biliare.
Angiografia poate fi utilizata pentru a confirma invazia venei portale sau a arterei hepatice si poate asista in planificarea preoperativa pentru rezectia definitiva.

Proceduri efectuate in diagnosticul cancerului de vezica biliara.
ERCP poate demonstra locul obstructiei prin injectie directa retrograda si poate exclude patologia ampulara prin evaluare endoscopica. Biopsia prin periere, citologia, aspiratia pe ac prin ERCP pot preleva material pentru histologie. Stentarea paliativa pentru a ameliora blocajul biliar poate fi efectuata prin acest procedeu.
Colangiografia percutana transhepatica-PTC poate permite accesul la arborele biliar proximal care a devenit obstruat prin cresterea excesiva a tumorii. Se poate obtine material citologic prin drenaj.
Examenul histologic. Adenocarcinomul este forma histologica cea mai comuna a carcinomului veziculei biliare. Acesta cuprinde cateva subtipuri: papilar, nodular si infiltrativ. Tipul papilar pare sa fie mai putin agresiv si localizat, cu un prognostic mai bun decat celelalte forme. Alte forme de cancer vezicular mai rare sunt: carcinomul scuamos, carcinomul cu celule mici, sarcomul, carcinoidul, limfomul si melanomul.
Gradul de diferentiere este de asemeni foarte important. Tumorile slab diferentiate se asociaza cu un prognostic slab fata de cele infiltrative, bine diferentiate cu metaplazie.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: colecistita acuta, tumorile arborelui biliar, colangita sclerozanta.

Tratamentul cancerului de vezica biliara

Singurul tratament curativ este rezectia chirurgicala. Rezectia in bloc a veziculei biliare si ganglionilor limfatici portali dezvolta o rata a mortalitatii post-operative crescuta. Rolul terapiei de iradiere adjuvante este de a controla depozitele reziduale microscopice ale carcinomului in patul tumoral si ganglionii limfatici regionali. Rolul radioterapiei cu sau fara chimioterapie este de a ameliora simptomele. Rar poate creste supravietuirea.
Tratamentul chirurgical al cancerului de vezica biliara.
Rezectia completa a tumorii este singura optiune de vindecare. Din nefericire doar o mica parte din pacientii aflati in stadii precoce pot fi selectionati.
Pacientii care asociaza cancer si vezicula de portelan au indicatie pentru colecistectomie deschisa chiar daca sunt asimptomatici. Laparoscopia trebuie evitata datorita riscului de insamantare peritoneala tumorala.
Daca tumora este un carcinom in situ sau invadeaza doar lamina proprie iar marginile rezectiei sunt negative, observarea post-operatorie este suficienta. Daca tumora depaseste lamina propria iar marginile rezectiei sunt pozitive este necesara rezectia secundara daca nu s-a descoperit invazie metastatica la testele imagistice. Chirurgia aditionala trebuie sa includa rezectia hepatica partiala si limfadenectomie regionala (porta hepatis, ligamentul gastrohepatic si ganglionii limfatici retroduodenali) . O rezectie a ductului biliar poate fi de asemeni necesara in functie de dimensiunile tumorei si localizare.
Rolul chirurgiei la pacientii cu cancer nerezecabil este limitat la biopsierea tumorii pentru diagnostic si proceduri de decompresie biliara.
Radioterapia. Rolul radioterapiei este neclar deoarece a fost folosita rar si cu rezultate nesatisfacatoare. Radioterapia a fost folosita in situatii variate precum: dupa rezectii curative cu margini pozitive, boala microscopica reziduala si paliativ dupa bypass. S-au obtinut rate crescute de supravietuire dupa chirurgie curativa si boala reziduala minima. Supravietuirea la acesti pacienti variaza intre 6-7 luni si poate fi prelungita pina la 12 luni cu radioterapie externa. Supravietuirea creste iar riscul de metastaze limfatice este minim.
Toti pacientii cu cancer care depaseste mucoasa sunt candidati pentru radioterapie externa.
Chimioterapia. Terapia cu 5-fluorouracil este administrata in asociere cu radioterapia, ambele cu rol adjuvant si paleativ. Gemcitabina ca agent unic este foarte eficienta la pacientii cu boala nerezecabila recurenta sau metastatica. Combinatia gemcitabina cu cisplatin sau cu capecitabina poate fi mai eficienta decat gemcitabina singura.
Totusi chimioterapia nu a dat rezultate favorabile pentru cancerul veziculei biliare dea lungul timpului.
Prognosticul cancerului de vezica biliara
Supravietuirea la 5 ani este corelata cu stadiul bolii la prezentare. Doar 10-20% dintre pacienti se prezinta cu boala localizata. Rata de supravietuire la 5 ani pentru cei cu cancer localizat este de 40%, pentru cancer regional de 15% iar pentru cancer la distanta de 10%. Media de supravietuire pentru cancerul cu diseminare la distanta este de 2-4 luni

Ciroza cu lichid (umeda), faza mortala a bolii?

Ciroza hepatica in evolutia ei ajunge sa faca lichid (ascita).

Deseori, bolnavii sunt diagnosticati cu ciroza, cand deja au ascita.

Daca pacientul nu a avut ascita la diagnosticul bolii, aparitia ascitei poate creea o problema psihologica, pacientul avand impresia ca boala s-a agravat foarte mult si urmeaza decesul. Lucrurile nu stau chiar asa. Am avut nenumarati pacienti pe care i-am diagnosticat cu ciroza cu lichid din momentul diagnosticului, care cu tratament si regim au scapat de lichid, si unii dintre ei, dupa multi ani, nu au mai facut lichid si evolutia generala a bolii a fost favorabila.

De ce se formeaza lichidul in ciroza hepatica?

Cauzele formarii ascitei in ciroza sunt numeroase:

1. Scaderea sintezei albuminei de catre ficat
2. Scaderea consumului de proteine de bolnavul cu ciroza
3. Dilatarea vaselor di nabdomen, datorita impiedicarii scurgerii sangelui de nodulii cirotici din ficat
4. Modificarea metabolismului hepatica al unor hormoni, cu retinerea apei in corp

Cum poti banui ca a aparut ascita (lichidul in burta)?

Pacientul cu ciroza are unele modificari care pot sugera aparitia ascitei:

1. Scaderea cantitatii de urina eliminate
2. Marirea in volum a abdomenului
3. Scaderea poftei de mancare prin senzatia permanenta de satul
4. Aparitia de edeme ale membrelor inferioare (umflarea gambelor).
5. Dificultate in respiratie cu oboseala la efort sau in pozitia culcat

Cum se pune diagnosticul de ascita in ciroza hepatica?

Diagnosticul de ascita la un pacient ucu ciroza este simplu, putandu-se pune pe baza mai multor elemente:

1. Percutia abdomenului de catre medic
2. Ecografia abdominala
3. Scoaterea lichidului cu acul

De obicei, nu este nevoie de scoaterea lichidului pentru a se pune diagnosticul de ascita.

Ce complicatii pot sa apara in ciroza din cauza ascitei?

Existenta ascitei poate predispune pacientul la aparitia unor complicatii printre care:

1. Peritonita bacteriana spontana = infectarea lichidului abdominal
2. Hernia ombilicala
3. Hernii in alte zona abdominale
4. Scaderea cantitatii de urina eliminata, pana la zero (sindrom hepato-renal)
5. Probleme respiratorii uneori importante
6. Aparitia lichidului in pleura (pleurezie)

Cum se trateaza lichidul din ciroza?

Ascita la pacientul cu ciroza se poate trata prin:

1. Regim alimentar fara sare; daca in ciroza “uscata” pacientul poate sa mance usor sarat, in ciroza “umeda” sarea este interzisa, inclusiv painea normal sarata
2. Medicamente care cresc cantitatea de urina eliminata = diuretice (spironolactona si furosemid in principal)
3. Albumina umana intravenos
4. Plasma umana
5. Solutie de manitol intravenos
6. Paracenteza evacuatorie = scoaterea lichidului cu acul

Care sunt indicatiile extragerii lichidului de ascita in ciroza hepatica:

- Ascita care nu poate fi eliminata prin medicamente (diuretice, albumina, etc)

- Ascita in cantitate mare, care ar putea fi eliminata cu medicamente, dar, datorita cantitatii mari de lichid si starii proaste a pacientului, nu se poate astepta pana la eliminarea lichidului prin urina, deoarece boala de ficat s-ar agrava.

- Ascita in cantitate mica sau medie, dar a carei cauza nu este sigura (ciroza sau boala de inima, cancer, infectie, sangerare, etc), iar lichidul extras este necesar pentru analize.

- Febra

- Dureri abdominale mari

- Aparitia de tulburari de constienta de cauza neprecizata

Exista complicatii ale scoaterii lichidului de ascita?

Ca in ORICE manevra medicala, si in cazul paracentezei exista posibilitatea aparitiei unor complicatii, indiferent de cine face manevra , starea pacientului, masurile de precautie luate. In toata lumea, aceste complicatii apar cam la un pacienti din o suta (ma refer la pacientii la care se scoate lichid de ascita).

Cele mai frecvente compicatii ale scoaterii ascitei sunt:

1. Sangerare in interiorul abdomenului, la piele sau in peretele abdominal.
2. Perforatia unui organ abdominal, de obicei intestin
3. Infectarea lichidului sau a locului de punctie
4. Scurgere de lichid dupa extragerea acului
5. Hematom de perete abdominal
6. Hipotensiune (scaderea pe moment a tensiunii arteriale) - scurta
7. Durere la locul de punctie (este de scurta durata)
8. Sindrom hepatorenal (aparitia alterarii functiei rinichilor)

Cat de frecvente sunt complicatiile?

Complicatiile sunt rare , sub 1% dintre cazurile punctionate.

Ele pot fi reduse daca se iau in calcul toate situatiile cu risc.

Eu la cateva mii de extrageri de lichid facute de-a lungul carierei, nu am avut nici una dintre complicatiile enumerate, si multi alti medici sunt in aceeasi situatie.

Exista contraindicatii ale paracentezei (extragerea lichidului de ascita)?

Se recomanda precautie sau abtinerea de la extragerea lichidului de ascita in urmatoarele situatii:

1. Boli in care coagularea sangelui este afectata (trombocite<20.000/mmc, INR<2) - se poate produce sangerare
2. Sarcina in luna mare -poate fi intepat uterul
3. Tumori mari abdominale - ce pot fi intepate cu ocazia paracentezei
4. Retentie de urina cu vezica urinara mare -poate fi intepata vezica urinara
5. Ocluzie intestinala -pot fi intepate intestinele
6. Aderente abddminale de obicei postoperatorii -poate fi intepat un organ din burta, care nu mai este la locul lui
7. Abdomen acut chirurgical - peritonita

Daca se scoate lichid odata intr-o ciroza, trebuie scos mereu dupa aceea?

Nu este adevarat!!

De obicei la un pacient cu ciroza la care se scoate lichid pentru diagnostic, nu mai este nevoie de repetarea manevrei.

Daca se scoate lichid pentru ca este in cantitate prea mare, poate fi necesara scoaterea reptata de lichid, dar, acest lucru NU se datoreaza faptului ca a fost scos lichid prima data. Chiar si in aceasta situatie, frecvent, lichidul nu se scoate decat o perioada de timp, dupa care se elimina cu medicamente.

CONCLUZIA: scoaterea de lichid abdominal la un pacient cu ciroza, nu este obligatoriu urmata de scoaterea repetata de lichid tot restul vietii!!

Este evident ca sunt si pacienti la care este nevoie de extrageri repetate de ascita, uneori pe tot parcursul vietii, dar aceasta nu este o regula in ciroza hepatica.

Extragerea lichidului de ascita la un pacient cu ciroza, poate agrava evolutia bolii de ficat?

Uneori, rar, extragerea de lichid poate fi urmata de alterarea functiei rinichilor, sau exista riscul de aparitie a encefalopatiei hepatice (coma din cauza bolii de ficat).
Acest risc trebuie evaluat de medic avand cazul in fata, si se pot lua masuri de precautie care sa diminueze riscul complicatiilor.

Cancerul de stomac

Cancerul de stomac este un cancer frecvent si grav, care se dezvolta din celulele glandelor ce captusesc peretele intern al stomacului (mucoasa). Cancerul de stomac mai este cunoscut si sub numele de adenocarcinom de stomac. El se afla pe locul doi in lume in topul cancerelor, imediat dupa cancerul bronho-pulmonar.

Cancerul de stomac este mai frecvent la 50-70 de ani, si afecteaza de doua ori mai multi barbati decat femei.

Factorii de risc

Factorii ce favorizeaza aparitia cancerului de stomac sunt numerosi:

alimentari: consum mare de alimente sarate si afumate (saramuri), fainoase;

toxici: asociere prelungita de alcool si tutun;

infectiosi: prezenta in stomac a unei bacterii denumite Helicobacter pylori;

slaba aciditate a stomacului;

ulcer gastric: chiar tratat si cicatrizat, controalele regulate sunt necesare;

gastrite.

Simptome

Cancerul de stomac Manifestarile fizice ale cancerului de stomac sunt numeroase si inselatoare. Durerea de stomac este frecventa si seamana cu cea din cazul ulcerului. Adesea, se observa o alterare a starii generale: oboseala majora, pierderea apetitului, scadere in greutate.

Alte semne sunt mai putin evocatoare: dezgust de carne, febra prelungita, voma. Prin urmare, diagnosticul nu poate fi stabilit adesea decat in faze avansate, uneori chiar in stadiul aparitiei complicatiilor: voma cu sange, fecale negre, flebita sau metastaze (la ficat).

Diagnostic

In toate aceste situatii, este recomandata endoscopia la stomac, iar biopsia (sub anestezie locala sau generala) este singurul examen ce poate confirma sau exclude diagnosticul de cancer de stomac.

Tratamentul cancerului de stomac

Tratamentul cancerului de stomac este, inainte de orice, preventiv: renuntarea la fumat si consumul moderat de alcool reduc puternic riscul. De asemenea, trebuie sa reducem consumul de sare si de alimente sarate, si sa mancam mai multe fructe si legume.

Odata boala instalata, chirurgia este singurul tratament cu potential curativ. Extirparea stomacului (gastrectomie) poate fi partiala sau totala. In functie de riscul de raspandire in organism (metastaze), pot fi folosite chimioterapia si radioterapia, marindu-se astfel durata de viata a bolnavului.

Cancerul de prostata

Un organ mic, cu pozitie strategica
Prostata este un organ musculo-glandular, asezat imediat sub vezica urinara, in loja prostatica, inconjurind ca un manson prima portiune a uretrei. Prostata are forma unei castane, cu virful in jos si baza spre vezica urinara. Fata dorsala a prostatei vine in raport cu rectul, fiind astfel posibila palparea ei prin anus. La un barbat de 20-25 de ani, prostata are o lungime de 4-4,5 centimetri, o latime de 3-5 centimetri si o greutate de aproximativ 20 de grame, ea avind un diametru de circa 38 de milimetri.
Afectiuni ale prostatei 
Prostata este un organ delicat si destul de capricios, ce necesita multa grija, lucru neglijat de majoritatea barbatilor. Prostatita este o infectie a prostatei ce survine in special la barbatii tineri.Adenomul de prostata este o tumoare benigna, cunoscuta si sub numele de hipertrofie prostatica sau adenom periuretral. Cancerul de prostata, frecvent la barbatii de peste 50 de ani, ocupa un loc important in patologia urologica. El are o evolutie clinica lenta, insidioasa, fara manifestari imediate, net sesizabile, fiind de cele mai multe ori descoperit intimplator, in cadrul unui examen clinic general. 
Epidemiologie
Ca frecventa, cancerul de prostata se afla pe locul trei la barbati, dupa cancerul pulmonar si cel gastric, constituind a patra cauza de deces prin cancer. Distributia pe glob arata o crestere importanta, in special in tarile nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda si in cel occidentale. In Statele Unite, de exemplu, in ultimii cinci ani, numarul de cazuri de cancer de prostata s-a dublat, iar in Franta, peste 25.000 de barbati sint atinsi anual de aceasta boala. Cancerul de prostata este mai rar in Europa de Est si foarte rar in Asia. Ca si in cazul cancerului de sin la femei, riscurile cresc odata cu virsta, de aceea, un examen medical atent, este recomandat la barbatii de peste 50 de ani, in special la cei cu antecedente familiale. 
Factorii de risc
-Virsta este, fara indoiala, principalul factor de risc. Aproape 3/4¾din cancerele de prostata sint diagnosticate la barbatii de peste 65 de ani. -Antecedente familiale. Studiile demonstreaza o crestere de 2 pina la 5 ori ale riscului, la barbatii cu antecedente familiale, fata de cei fara antecedente familiale. In prezent, echipe specializate sint in cautarea genei responsabile de generarea de tumori prostatice (in anul 1999 a fost identificata gena HPC 1, de catre echipele de cercetatori americani si suedezi), cercetarile fiind in progres.
-Factori endocrini: circa 80 la suta din cancerele de prostata sint hormonodependente.
-Adenomul de prostata, desi este o leziune benigna, este considerat o leziune de granita (15 la suta pot genera un cancer prostatic). 
-Vasectomia, ca metoda contraceptiva, poate duce la hipertrofia prostatei, crescand astfel riscul de cancer.
-Factorul alimentar. S-a constatat ca un regim alimentar ce contine materii grase (in special grasimi animale), poate favoriza aparitia cancerului de prostata. Cancerul apare mai rar la vegetarieni si are o frecventa mare la cei cu alimentatie bogata in proteine si dulciuri, asociate cu alcool si tutun. In acelasi timp, cei care consuma peste sint de 2-3 ori mai putin expusi riscului de cancer de prostata,decit cei care nu consuma peste deloc, sau consuma in cantitati foarte mici. Cunoscuta revista suedeza „The Lancet” a publicat rezultatele cercetarilor sale, efectuate in decurs de 30 de ani pe un lot de 6.272 de suedezi, dintre 466 au fost diagnosticati cu cancer de prostata. Studii recente, desi controversate, arata de asemenea, ca un regim bogat in calciu, dar sarac in fructoza, creste riscul aparitiei cancerului de prostata.
- Activitatea sexuala excesiva si cu partenere multiple cresc riscul de cancer prostatic
- Infectii specifice si nespecifice: prostatita incorect tratata, infectii virale (herpes si papilom).
Depistarea cancerului
Asa cum am aratat mai sus, cancerul de prostata are o evolutie clinica lenta si fara manifestari imediate si sesizabile. De aceea este foarte important, ca de la 50 de ani, barbatii sa mearga o data pe an la medic, pentru un tuseu rectal. Acesta poate fi facut de orice medic, indiferent de specialitate. In afara de tuseul rectal, in cazul in care exista suspiciunea unui cancer, trebuie facuta si o biopsie, precum si analiza singelui, care permite dozarea unei substante numita antigen specific al prostatei - Prostate Specific Antigen (PSA). In cazul in care in familie exista antecedente, este bine ca acest examen sa fie facut, incepind de la 40 de ani.
Tablou clinic
Manifestarile clinice ale cancerului de prostata sint diferite, in functie de stadiul bolii. Initial exista o perioada asimptomatica indelungata in care diagnosticul se poate stabili ocazional in timpul unui tuseu rectal de rutina. Se evidentiaza un nodul tumoral dur, localizat intr-un lob sau o zona mai putin densa fata de restul glandei, impunind efectuarea unei biopsii. Urmeaza apoi perioada simptomatica ce include disurie, polachiurie, uneori hematurie, dureri hipogastrice, hemospermie, erectii dureroase (priapism). Coexistenta unui carcinom de prostata cu un adenom face diagnosticul dificil, mai ales in cazul unui adenom cunoscut, dar agravarea fenomenelor obstructive genereaza suspiciunea aparitiei unui cancer de prostata. Durerea perineala poate fi prezenta in invazia uretrei, sau poate fi localizata hipogastric in formele cu extensie locala. Initial, aceasta poate fi moderata, sub forma de jena perineala, care creste in intensitate, pe masura ce procesul tumoral se extinde dincolo de capsula.
Intr-un stadiu mai avansat, in lipsa tratamentului, sint prezente manifestarile clinice anterioare insotite de manifestari datorate metastazelor la distanta: retentie acuta de urina, dureri pelvine si dureri osoase, care trebuie diferentiate de durerile reumatice.
Diagnosticul pozitiv este sugerat de factorii de risc, simptomatologie, si este sustinut de examenul local si paraclinic si confirmat de biopsie cu examen histopatologic.
Examene de laborator
Determinarea markerilor tumorali este importanta pentru diagnostic si pentru urmarirea raspunsului la tratament. Principalii markeri folositi sint: antigenul specific prostatic (PSA) si fosfataza acida prostatica.
PSA este o glicoproteina secretata de celulele epiteliale prostatice, fiind specifica tesutului prostatic. Ea nu este specifica exclusiv pentru cancerul de prostata, nivele crescute aparind si in adenomul de prostata sau prostatitele acute bacteriene. PSA este util pentru evaluarea raspunsului la tratament si are o mare valoare in urmarirea pacientilor iradiati. Fosfataza acida prostatica se utilizeaza impreuna cu PSA in diagnosticul cancerului de prostata si monitorizarea raspunsului la tratament. Biopsia prostatica este folosita pentru diagnosticul histologic al tumorii.
Tratament
Adenonocarcinomul de prosata este tumora maligna cea mai frecventa la barbati, maladia plasindu-se pe locul al treilea in ceea ce priveste decesul. Gratie depistarii precoce si unui tratament adecvat, maladia poate fi eficient combatuta astazi. In caz de cancer avansat, tratamentul indicat este cel hormonal sau radio-hormonal (se combina tratamentul hormonal cu radioterapia). In cazul cancerului cu metastaze, tratamentul hormonal este asociat cu chimioterapia). In cazul in care tumora este localizata la nivel de prostata (stadiul T1 si T2), tratamentul de referinta este cel chirurgical, asociat cu radioterapia. Tumorile T4 trebuie tratate initial prin chimioterapie si hormonoterapie, iradierea fiind utila in controlul tumoral local sau al metastazelor la distanta. Ca paliativ, se pot utiliza diverse proceduri chirurgical.
Cind se face interventa chirurgicala
In momentul in care diagnosticul este pus, se pune problema desigur, a tratamentului. Desi cancerul de prostata are reputatia de a evolua lent, in realitate, viteza sa de evolutie este adesea imprevizibila. Cel mai des, cancerul de prostata este descoperit intre 60 si 70 de ani. La aceasta virsta, evolutia cancerului poate avea un impact direct asupra perantei de viata a bolnavului, dar un tratament este, oricum, indispensabil. In cazul in care cancerul este descoperit la o virsta de peste 80 de ani, se vor estime beneficile unei operatii, in functie de viteza evolutiei cancerului.
Ultrasunete focalizate
Tratamentul de referinta al cancerului de prostata propune, in prezent, doua alternative: cea chrurgicala si radioterapia externa. Printre noile tehnici se numara insa tratametul cu ultrasunete focalizate de intensitate inalta (HIFU), foarte promitator in prezent. Proiectul de cercetare a fost initiat in anul 1989 la Lyon, prin colaborarea cu Institutul National de Sanatate si Cercetare Medicala, Seviciul de urologie de la Spitalul „Edouard Herriot” si Societatea EDAB Tehnomed, iar aparatul Ablatherm a fost omologat pe plan european, in ianuarie 2000. In prezent, Food and Drog Administration (FDA) si-a dat acordul pentru realizarea unui studiu in mai multe centre din SUA, in vederea utilizarii acestui tratament la pacientii cu esec in radioterapia externa.

Cancer de piele

Cancerul de col uterin

Invinge cancerul de col uterin!

CANCERUL

Cancerul - cauze, diagnostic, tratament, medicamente, chirurgii , factori care provoaca

 

Dintre toate maladiile cunoscute in prezent,cancerul este cel care ii inspaimanta cel mai mult pe oameni.Insa,in multe cazuri,diagnosticarea timpurie si tratamentele din ce in ce mai eficiente pot duce la vindecarea completa.

Cauze

Cancerul este cea mai des intalnita maladie din trecut si din prezent.Datorita medicinei moderne,oamenii au o viata mai lunga si,intr-o anumita masura,aceasta justifica cresterea numarului de bolnavi de cancer din tarile vestice.

Desigur,unele forme de cancer sunt strans legate de modul de viata din vest. Cancerul datorat fumatului este rar in tarile din Lumea a Treia, insa este din ce in ce mai raspandit in tarile in care industria este dezvoltata, unde multi oameni fumeaza. 54892yfg89yyy2s

Cele mai frecvente forme de cancer ataca plamanii, intestinele, stomacul, pancreasul si sanii.In ciuda medicinei moderne, cancerul este raspunzator pentru 25% din decese in Anglia si Scotia in fiecare an.Cele mai des intalnite forme de cancer la copii si adolescenti sunt:leucemia, sarcomurile si cancerul de rinichi.Din fericirie acestea sunt rare, iar tratamentul destinat lor a fost imbunatatit foarte mult in ultimii ani.

Cauza principala a cancerului este inca neclara insa sunt recunoscute doua anormalitati fundamentale.Exista doi factori care ingreuneaza reperarea cancerului. In primul rand boala nu este supusa influentelor normale ce controleaza diviziunea celulara, in al doilea, organismul tolereaza prezenta cancerului fara sa-l respinga ca pe un intrus.

Factorii de madiu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de cancer, exista insa si alti factori ce il provoaca.De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi ce afecteaza structura genetica interna a celulelor.

In alte cazuri, sistemul imunitar este de vina.S-ar parea ca celulele canceroase sunt produse constant in interiorul organismului, insa sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar.Din unele motive, acest sistem poate sa nu functioneze cum ar trebui, permitand inmultirea celulelor canceroase.Cercetatorii au ajuns la concluzia ca dietele bogate in fructe si legume pot proteja corpul impotriva cancerului.Se pare ca o dieta adecvata intareste sistemul imunitar, care distruge rapid celulele canceroase. fy892y4589yyyy

Unele forme de cancer sunt datorate substantelor toxice.Spre exemplu, gudronul infiltrat in pielea unui animal de laborator i-a provocat cancerul pielii.

Aceste substante chimice pot afecta structura genetica a unei celule, transformand-o intr-una canceroasa.Un mare numar de experimente ce au identificat substantele chimice provocatoare de cancer au fost efectuate pe animale. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul proveni din tutun.

Radiatiile, de asemenea, afecteaza materialul genetic al unei celule – radiatiile create in urma bombei atomice in Japonia, in 1945, cauzeaza multe forme de cancer, unele declansandu-se abia dupa 10 – 20 de ani de la expunerea la acestea.

Diagnosticul

Nu in toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a fost imbunatatit enorm in ultima vreme si mii de oameni sunt vindecati in fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este mult mai usor de tratat decat unul mai raspandit. In concluzie, diagnosticarea timpurie este vitala, fiind ajutata de declararea prompta a primelor simptome doctorului. Daca acesta considera ca ar fi vorba de cancer, acest fapt va fi confirmat de catre specialisti, care vor prelua cazul. Diagnosticul va fi intai confirmat. Acesta se determina cu ajutorul razelor Xsi a testelor de scanare pentru a descoperi prezenta unei umflaturi in interiorul organismului. O parte a zonei afectate de cancer se examineaza la microscop. Aceasta procedura poate fi efectuata fie prin biopsie,fie prin examinare citostatica.

Medicamentele

In cazul in care cancerul este foarte extins sau exista efecte secundare, iradierea lui poate sa nu fie completa sau eficienta.In aceasta situatie, se foloseste tratamentul medicamentos. Acesta este cunoscut sub numele de chemoterapie. Medicamentele se combina cu materialul genetic al celulelor, atacandu-l, impiedicand astfel diviziunea celulara. Initial acestea au fost create dintr-un gaz otravitor – iperita – folosit in primul razboi mondial. S-a observat ca gazul intervenea in diviziunea celulara din maduva osoasa unde este creat sangele.

Substanta activa din acest gaz a fost experimentata pe bolnavii de cancer, in incercarea de a otravi celulele canceroase, si a avut succes. Tratamentul a fost imbunatatit, fiind descoperit un mare numar de medicamente noi si sigure, dezvoltandu-se de asemenea combinatii eficiente de medicamente.

Chemoterapia nu este folosita doar impotriva cancerului extins. Este de asemenea eficienta in tratarea cancerului sangelui, ca leucemia, precum si a cancerului maduvei osoase.

Chirurgia

Metodele chirurgicale de indepartare a cancerului sunt practicate de foarte mult timp. In unele cazuri, celulele neobisnuite ce se pot transforma in celule

canceroase sunt expulzate la timp.Aceasta implica de obicei oprirea cresterii vizibile a celulelor afectate prin inlocuirea cu o portiune mare de tesut inconjurator sanatos pentru a asigura eliminarea tuturor celulelor canceroase.De asemenea, chirurgul va indeparta nodurile de scurgere ale limfei.

Chirurgia este folosita in cancerele localizate, la fel ca radioterapia.Unele forme de cancer pot fi vindecate cu ajutorul radioterapiei, fara necesitatea unei interventii chirurgicale.In alte situatii, radioterapia poate fi aplicata inainte sau dupa o operatie pentru a mari sansele unei vindecari sigure.

Factori ce provoaca cancerul

TUTUN	30%
INFECTII	10%
ALIMENTATIE SLABA	35%
FACTORI DE REPRODUCERE	7%
PROFESIUNE	4%
RADIATII NATURALE	3%
POLUARE	2%
PRODUSI INDUSTRIALI	1%
PROCEDURI MEDICALE	1%
ADITIVI ALIMENTARI	1%
FACTORI NECUNOSCUTI	6%

Oamenii de stiinta au estimat proportiile tuturor formelor de cancer in functie de factorii ce le declansaza.Aceste rezultate sunt toate aproximative.

Cum functioneaza cancerul?

Cancerul reprezinta una dintre principalele cauze ale mortalitatii la nivel mondial. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii in anul 2004 aproximativ 7,4 milioane de oameni au murit de cancer, reprezentand 13% din suma deceselor, astfel: 1,3 milioane de cancer la plamani, 800 de mii de cancer la stomac, 640 de mii de cancer la colon.

Ce este cancerul

Organele si tesuturile corpului sunt alcatuite din mici "particele" numite celule. Cancerul este o boala a acestor celule. Desi celulele din diferite parti ale organismului pot arata si functiona diferit, majoritatea se reproduc si se repara in acelasi fel.

In mod normal, atunci când o celula se divide, acest proces are loc intr-o ordine bine stabilita si riguros controlata. Daca, din diferite motive, acest proces scapa de sub control, celula va continua sa se divida, dezvoltându-se o “masa”, care este denumita “tumora”. Tumorile pot fi benigne sau maligne. Intr-o tumora benigna celulele nu se imprastie in alte parti ale corpului. Ele continua sa creasca local si pot deveni o problema prin presiunea exercitata asupra tesuturilor sau organelor vecine. O tumora maligna este constituita din celule canceroase care au abilitatea de a se imprastia in afara locului unde isi au originea. Daca nu se efectueaza un tratament adecvat, pot invada si distruge tesuturile din jur. Uneori, celulele “pleaca de la nivelul tumorii primare” si se imprastie la alte organe din organism, pe cale sanguina sau limfatica. Atunci când aceste celule ajung la noul sediu, ele se pot divide si se formeaza noi tumori, adesea denumite “tumori secundare” sau “metastaze”.          Cancerul nu este o boala cu o singura cauza Medicii pot spune ca este vorba de o tumora maligna sau benigna prin examinarea unei mici probe din tumora, evaluându-se aspectul celulelor componente la microscop. Acesta se numeste examen anatomo-patologic. Cancerul nu este o boala cu o singura cauza si un singur tip de tratament. Exista sute de tipuri de cancer, diferite ca nume si ca tip de tratament.               Ce este melanomul malign? Melanomul malign este un neoplasm care, de obicei, ia nastere din pielea, clinic normala, sau din modificarile ei de la acest nivel. Rareori, poate lua nastere din alte parti ale organismului, cum ar fi ochii, gura, subunghial sau la nivelul organelor interne. Uneori se imprastie la alte parti ale organismului pe cale limfatica sau pe calea fluxului sanguin. Melanomul malign se poate imprastia de asemenea la nivelul pielii. Daca exista dovezi ca incidenta sa este in crestere, melanomul malign este inca un tip rar de cancer. Exista 4 tipuri principale de melanom malign: Melanomul malign cu diseminare superficiala - acesta este cel mai frecvent tip de melanom malign; Melanomul nodular – este adesea de culoare neagra si poate creste destul de repede; Lentigo malign – acest tip de melanom este mai frecvent intâlnit la nivelul fetei, in special la persoanele in vârsta. Are o crestere lenta si dezvoltarea sa poate dura ani de zile. Melanomul malign acral – este adesea intâlnit pe palme, plante sau periunghial. Desi melanomul malign poate afecta multe parti ale corpului, cea mai comuna localizare la femei sunt picioarele, iar la barbati este mai fracvent intâlnit la nivelul trunchiului, in special la nivelul spatelui.              Ce cauze determina melanomul malign? Exista dovezi certe ca radiatiile solare pot leza pielea si pot cauza melanomul malign. Persoanele a caror piele “se arde” cu usurinta au riscul cel mai ridicat - in modul tipic persoanele cu pielea deschisa la culoare, par blond sau roscat si ochii albastrii. Desi melanomul malign este foarte rar in copilarie, copiii si adultii care sunt supraexpusi la soare si sufera arsuri severe prezinta un risc crescut la dezvoltare a melanomului malign ulterior. Boala este mai frecventa la femei, in special intre 40 si 60 de ani. Incidenta melanomului malign si a cancerelor cutanate creste direct proportional cu frecventa expunerii la soare (in vacante, cei care muncesc in soare sau cei care practica sport in aer liber). Rareori, melanomul malign poate aparea la persoanele care nu au fost expuse excesiv la soare, fiind datorat in aceste cazuri unei tendinte genetice sau familiale de a dezvolta boala. Din nefericire, utilizarea radiatiilor ultraviolete artificiale este asociata cu un risc crescut de cancere cutanate si de melanom malign. Alti factori care cresc riscul de aparitie al melanomului malign sunt: expunerea la agenti chimici sau la unii agenti fizici (radiatii ultraviolete nonsolare, radiatii ionizante, traumatisme, arsuri). Care sunt simptomele melanomului malign? Daca se dezvolta din nervi pigmentari se poate observa modificarea acestora, care poate include oricare dintre urmatoarele: Modificarea in dimensiune: nervul poate deveni mai proeminent sau se poate raspândi la nivelul tegumentului care inconjoara nervul; Modificarea de forma: majoritatea nervilor pigmentari au o margine regulata, bine delimitata, dar un melanom malign are o margine neregulata, imprecisa; Modificarea in culoare: mola se poate inflama sau sa dezvolte o margine rosiatica. Poate deveni mai inchis la culoare sau sa aiba diferite culori. Pruritul, sângerarea, formarea de cruste: sunt cele mai putin frecvente semne, dar nu trebuie ignorate. In caz de aparitie a oricaror semne neobisnuite la nivelul tegumentului, modificari care dureaza mai mult de câteva saptamâni, sau daca apar unele dintre semnele de mai sus la nivelul unui nev preexistent, trebuie sa va prezentati la medic. Foarte putini nervi pigmentari se transforma in melanom malign, dar aceste transformari trebuie descoperite cât mai devreme, deoarece, cu cât dignosticul este mai precoce, tratamentul are mai mult succes. Excizia timpurie a leziunilor suspecte poate determina prevenirea bolii care altfel ar putea fi fatala. Masuri de prevenire a melanomului malign: Intotdeauna evitati expunerea la soare a copiilor mici; Purtati haine din fibre naturale (bumbac, in), de preferinta de culori deschise; Purtati ochelari de soare si palarii atunci când soarele este puternic; Evitati expunerea la soare in cursul zilei, intre orele 11 si 16; Nu permiteti “arderea pielii” de catre radiatiile solare; Utilizati creme protectoare, urmati instructiunile producatorului si reaplicati de câte ori este nevoie, in special dupa ce intrati in apa; Evitati traumatismele, arsurile nevilor pigmentari. Evitati traumatismele, arsurile nevilor pigmentari.

Test gratuit la cancerul de col uterin

68 de milioane de lei s-au alocat în plus pe 2010 faţă de anul trecut de la bugetul de stat pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate. Alte 300 de milioane de lei s-au alocat în plus pentru partea de prevenţie. Potrivit reprezentanţilor Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Dolj, deşi sumele alocate sunt mai mari, diferenţele se explică prin faptul că au apărut mai multe programe. „Pe programe curative, cum ar fi cancer, diabet sau nefrologie, sumele alocate sunt aceleaşi. Însă, au apărut unele modificări, cum ar fi un program de terapie intensivă a bolnavului cu insuficienţă hepatică“, a precizat dr. Ştefan Popescu, purtătorul de cuvânt al DSP Dolj.
Cea mai importantă noutate o constituie introducerea screeningului pentru cancerul de col uterin, cu depistare activă şi vaccinare. Aceasta înseamnă că toate femeile vor avea acces gratuit la un test de depistare Papanicolau, iar tinerele care nu şi-au început viaţa sexuală vor putea, dacă nu au făcut-o în 2009, să se vaccineze gratuit în 2010 împotriva HPV, virusul răspunzător de peste 90% din cancerele de col uterin.
Nu se ştie cum vor fi operate aceste modificări în practică pentru că ele se regăsesc deocamdată în proiectul de ordin aflat în dezbatere pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Proiectul va fi adoptat după 22 aprilie şi nu va putea intra în vigoare decât odată cu apariţia normelor de aplicare.

Unele cabinete de planificare fac gratis testul Papanicolau

În ceea ce priveşte prevenţia şi depistarea cancerului de col uterin, nu se precizează deocamdată rolul pe care cabinetele de planificare familială îl vor avea în derularea acestui program. În judeţul Dolj, sunt cabinete de planificare familială, cum ar fi cel din cadrul Spitalului de Urgenţă Craiova, unde femeile beneficiază deja de gratuitate la testul Papanicolau. „Până în 2007, când au fost retrase fondurile internaţionale, am primit materiale contraceptive - anticoncepţionale, prezervative, sterilete - pe care le-am distribuit gratuit, iar femeile puteau să facă gratis la noi testul Papanicolau. După 2007, finanţarea cabinetelor a revenit integral Ministerului Sănătăţii, care nu a mai contribuit cu bani decât pentru plata salariilor. Totuşi, am continuat să oferim servicii medicale gratuite, pentru că am rămas cu stocuri mari de pe vremea în care am avut finanţare internaţională“, a explicat dr. Doina Bănicioiu, medic specialist planificare familială la Spitalul de Urgenţă Craiova.

Trenul vietii-Cancerul poate fi vindecat(Split6)

Cancerul de piele, s-a gasit leacul !

Un vaccin s-a descoperit in Marea Britanie care poate alina sau chiar vindeca stadii avansate de cancer melanoma. El ataca celulele canceroase lasand neatinse pe cele sanatoase, in plus intareste si raspunsul imunologic al organismului in lupta cu maladia. Dr. Howard Kaufman de la Centrul Medical de pe langa Chicago Rush University declara: “Avem un tratament de vindecare pentru pacientii in stadii avansate si un medicament de care pot beneficia ceilalti.  Asta ar putea salva mii de vieti anual.”  Dintr-un esantion de 50 de pacienti cu stadii avansate de melanoma, a caror sansa de supravietuire estimata nu depasea 9 luni si care au primit noul tratament, 16% s-au vindecat complet, fara recidiva dupa 4 ani, 28% si-au  redus cu 50% raspandirea de melanoame pe corp. Se doreste ca in mai putin de 5 ani noul medicament sa poata fi distribuit pe piata.

Cancerul renal

Reprezintă 3% din cancerele adultului şi 85% din tumorile maligne renale. Afectează preponderent decada a 5-a şi a -6-a de viaţă, raportul bărbaţi/femei fiind de 2/1.
Etiologie
Cauza sigură a afecţiunii este necunoscută. Ipotezele etiologice cuprind expunere ocupaţională (piele, petrol) şi la mediu (cadmiu, azbest), dieta, anormalităţi cromozomiale şi oncogene. Se discută despre un cancer renal familial, precum şi însoţind afecţiuni congenitale: sindromul Hippel-Lindau (hemangioblastom cerebelos, angiomatoza retinei şi cancer renal bilateral). Studiile genetice au demonstrat modificări ale cromozomului 3, atât în cancerul renal ereditar, cât şi în cel sporadic.
Anatomie patologică
Cancerul renal se dezvoltă din epiteliul tubilor proximali. Apare cu aceeaşi frecvenţă la ambii rinichi, ocupând de obicei unul dintre poli. Se dezvoltă din cortexul renal cu tendinţă de creştere în ţesutul perirenal sau spre cavităţile intrarenale, în care se poate deschide.
Macroscopic, tumora este galbenă sau portocalie, datorită abundenţei de lipide îndeosebi în tipul cu celule clare. Tipul cu celule  granulare conţine celule cu nuclei mari cu aspect mai întunecat. Majoritatea tumorilor sunt de tipul celulelor mixte. Tumorile mici sunt omogene pe secţiuni, iar cele mari pot prezenta zone de necroză, hemoragie sau calcificări. Tumorile nu posedă o capsulă proprie, dar poate apare o pseudocapsulă formată din parenchim renal comprimat, ţesut fibros şi celule inflamatorii.
Microscopic, cancerul renal este de obicei un adenocarcinom mixt, conţinând celule clare, celule granulare, şi ocazional, sarcomatoide. Celulele clare sunt rotunde sau poligonale, cu abundentă citoplasmă conţinând colesterol, trigliceride, glicogen, lipide. Celulele granulare conţin mai puţin glicogen şi lipide, iar la microscopul electronic se evidenţiază că citoplasma granulară conţine un număr mare de mitocondrii şi citozomi. Celulele sarcomatoase au formă fusiformă alcătuind mănunchiuri.
Patogeneza
Cancerul renal este o tumoră vascularizată cu tendinţă de extindere fie prin invazie directă prin capsula renală în grăsimea perirenală sau prin extindere în vena renală. Aproximativ 1/3 dintre pacienţi sunt diagnosticaţi având deja metastaze. Cea mai frecventă localizare este plămânul, dar pot apare în ficat, oase, ganglionii homolaterali, suprarenală sau chiar rinichiul contralateral.
Simptomatologie
Simptomele pot fi polimorfe, întârziind diagnosticul.
Triada clasică, reprezentată de hematurie macroscopică(sange in urina vizibil cu ochiul liber) , durere în flanc, masă tumorală palpabilă este manifestarea unui stadiu avansat, apărând în doar 10-15%. Hematuria micro- sau macroscopică poate apare în 60%, iar durere şi/sau tumoră palpabilă la 40%. Uneori, primele simptome pot fi cele determinate de metastaze (30%), cum ar fi dispnee sau tuse şi durerile osoase.
Sindromul para-neoplazic
Pot apare asociate cancerului renal – poliglobulia, hipercalcemia, H.T.A., disfuncţia  hepatică nemetastatică.
Poliglobulia poate apare la 10% dintre pacienţi, fiind consecinţa secreţiei de eritropoetină din tumoră sau din ţesut netumoral, din cauza hipoxiei renale regionale.
Hipercalcemia  apare ca şi consecinţa eliberării de proteine paratiroid – like hormon din tumoră, sau a mobilizării calciului din oase în cazul metastazelor.
H.T.A. poate apare la 40% dintre bolnavi, posibil prin eliberarea de renină din ţesutul tumoral şi non neoplazic.
Disfuncţia hepatică (sindrom Stauffer) cu creşterea fosfatazei alcaline şi bilirubinei, hipoalbuminemie, prelungirea timpului de protrombină şi hiper-g-globulinemie este posibil determinată de un produs hepatotoxic tumoral.
Prezenţa sindroamelor paraneoplazice nu reprezintă factor de prognostic slab, iar persistenţa lui după nefrectomie sugerează existenţa unor metastaze nedetectate.
Varicocelul simptomatic poate apare pe dreapta, datorită interesării venei spermatice.
Investigaţii
1. Laborator – Pe lângă modificările descrise anterior pot apare anemia, hematuria, accelerarea V.S.H.
2. Pe primul loc în depistarea şi evaluarea tumorilor renale a trecut echografia. Cancerul renal apare ca o formaţiune cu echogenitate mixtă la unul din polii renali, de obicei rotundă cu posibile calcificări (imagini hiperecogene) sau necroze în interior (imagini trans-sonice). Echografia, pe lângă localizare şi dimensiuni, mai poate evidenţia mobilitatea rinichiului, existenţa adenopatiei sau a trombului tumoral în venă.
3. Completând echografia, tomografia computerizată confirmă cancerul renal, contribuind la stadializarea prin vizualizarea hilului renal, spaţiului perirenal, venei renale şi venei cave, suprarenalei, adenopatiei regionale.
4. Urografia intravenoasă şi-a pierdut din importanţă, putând stabili diagnosticul singură în 75% din cazuri. Pot apare calcificări centrale sau periferice pe radiografia renală directă, iar urografia relevă modificările determinate de un proces expansiv: amputarea unui calice, creşterea distanţei dintre calice, compresiune caliceală sau pielică, devierea calicelor, deplasarea ureterului spre linia mediană. Uneori rinichiul poate fi mut prin distrugere de parenchim sau compresie, fiind necesară ureteropielografia.
5. Şi rolul arteriografiei renale a scăzut, putând pune în evidenţă vascularizaţia rinichiului, hipervascularizaţia la nivelul tumorii (90 % dintre tumori), neovascularizaţia şi fistulele arterio- venoase. Riscul de complicaţie (hemoragii, embolii arteriale) determină limitarea sa în evaluarea tumorilor pe rinichi unic (funcţional, chirurgical, congenital), când în vederea unui tratament chirurgical conservator (nefrectomii parţiale) este imperios necesară cunoaşterea distribuţiei arteriale.
6. Flebografia – mai rar folosită – evidenţiază trombii tumorali din venele renale sau vena cavă inferioară.
7. Scintigrafia renală poate evidenţia zone reci la nivelul tumorii. Poate fi folosită şi când există intoleranţă la substanţele de contrast pentru evaluarea rinichiului contralateral. Este utilă şi în depistarea metastazelor osoase .
8. Rezonanţa magnetică nucleară – este o investigaţie modernă, superioară tomografiei computerizate.
Deşi cancerul renal este asociat cu multiple substanţe active biologice, nu există un marker specific.
Diagnosticul diferenţial
Se face îndeosebi cu alte afecţiuni cu caracter expansiv, îndeosebi chistele renale, unde examenul ecografic este tranşant (zonă transsonică).
Rinichiul mare palpabil poate apare şi în hidro sau pionefroze, unde examenul radiologic poate evidenţia stază sau un rinichi mut, iar echografia confirmă distensia sistemului pielo-caliceal cu imagini de calculi sau conţinut neomogen.
Tratamentul
Singurul tratament posibil şi necesar este cel chirurgical, respectând principiile oncologice. Se practică nefrectomia lărgită, perifascială în vas închis. Accesul va fi larg prin laparotomie mediană sau toraco-freno-laparotomie. Se acţionează iniţial pe pedicolul renal, ligaturându-se şi secţionându-se artera şi apoi vena renală, cu verificarea existenţei de trombi tumorali venoşi. Rinichiul se extirpă cu grăsimea perirenală, iar apoi se efectuează limfadenectomie.
Metodele adjuvante (radioterapie, chimioterapie şi hormonoterapie) au eficacitate redusă, fiind folosite uneori cu scop paliativ.  Imunoterapia este o nouă alternativă, aflată deocamdată în curs de evaluare.

Despre Cancerul de San

Cancerul este o boala care are ca mecanism o proliferare celulara anarhica, necontrolata si neintrerupta. Se mentioneaza, in Europa si in America de Nord, predominanta cancerelor de plaman, atribuibile in proportie de 90% tabagismului, a cancerelor colorectale, legate, probabil, in parte de alimentatie, si a cancerelor de san, cu cauze inca putin clare. In Africa se evidentiaza frecventa cancerelor de ficat in zonele endemice pentru hepatita B si cea a cancerelor de col uterin in tarile in care natalitatea este ridicata si unde inca igiena este defectuoasa, ceea ce are drept consecinta un nivel ridicat al bolilor transmisibile sexual (papiloma sau herpes), care pot sta la originea acestor cancere.

Ce este cancerul mamar? Cancerul de sân este cea mai comună formă de cancer care afectează femeile din intreaga lume. Aproximativ 2 din 5 femei intra in gategoria riscului extrem de a dezvolta aceasta boala. Cancerul de san este o afectiune in care celulele maligne (canceroase) se dezvolta la nivelul tesutului sanului. Glanda mamara (sanul) este alcatuita din lobi si ducte. Fiecare glanda mamara este alcatuita din 15-20 de segmente numite lobi, care la randul lor sunt formati din segmente mai mici, numite lobuli. Lobulii sunt alcatuiti din aglomerari de celule (bulbi) care produc laptele. Lobii, lobulii si bulbii comunica intre ei prin tuburi subtiri numite ducte. In structura sanului sunt prezenti atat ganglioni limfatici cat si vase limfatice. In structura fiecarei glande mamare se gasesc atat vase de sange cat si si vase limfatice. Prin intermediul vaselor limfatice este transportat un lichid incolor numit limfa. Vasele limfatice transporta limfa catre statiile limfatice numite ganglioni limfatici. Ganglionii limfatici sunt niste structuri mici asemanatoare boabelor de fasole, care sunt raspanditi in intreg organismul. Rolul acestora este de a filtra anumite substante din limfa si de ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor si anumitor afectiuni. Grupurile de ganglioni limfatici se gasesc langa san, in axila (sub brat), deasupra claviculei si in cutia toracica (piept). Cel mai frecvent tip de cancer mamar este carcinomul ductal, care se dezvolta de la nivelul ductelor. Cancerul de san care se dezvolta de la nivelul lobilor sau lobulilor se numeste carcinom lobular si este cel mai frecvent tip de cancer mamar care afecteaza ambii sani. Carcinomul mamar inflamator este unul dintre cele mai rare tipuri de cancer, in care sanul prezinta semne inflamatorii (roseata, caldura locala si tumefactie). Varsta si prezenta cancerului de san in familie (la rude) influenteaza riscul de aparitie a cancerului de san. Cancerul de sân apare mai ales la femei, dar exista cateva cazuri in care si barbatii pot dezvolta cancer la san.

Cancerul de san transmis ereditar reprezinta aproximativ 5 pana la 10% dintre toate tipurile de cancer. Anumite tipuri de gene modificate raspunzatoare de cancerul de san sunt mult mai frecvente la unele grupuri etnice. Femeile care au prezente gene modificate ce determina aparitia cancerului de san si care au avut in trecut cancer la unul dintre sani, au un risc crescut de a dezvolta cancer si la celalalt san. De asemenea, la aceste femei exista un risc crescut de aparitie a cancerul ovarian precum si un risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer cu alta localizare. De asemenea, barbatii care au prezente gene modificate raspunzatoare de cancerul de san, au un risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune. Pentru depistarea genelor “defecte” exista posibilitatea efectuarii unor teste genetice. Aceste teste genetice se recomanda uneori si altor membrii ai familiei care prezinta un risc crescut de a dezvolta cancer.

Prevenirea cancerului de san incepe cu propriile obiceiuri sanatoase – cum ar fi mentinerea unei stari active, limitarea consumului de alcoolul si o dieta sanatoasa. Exista posibilitatea ca o dieta sanatoasa, la care se adauga exercitiul fizic regulat sa contribuie cu adevarat le prevenirea cancerului de san? Pana acum, evidentele spun, da. Mai mult, daca aceste obiceiuri sunt combinate cu limitarea expunerii la substante care promoveaza boala, beneficiul va fi si mai mare. Cand vine vorba de prevenirea cancerului mamar, riscurile ce nu pot fi controlate, precum varsta si incarcatura genetica, pot fi extrem de importante.

Societatea Romana de Cancer: www.srccjro.org

Trenul vietii-Cancerul poate fi vindecat(Split3)

Trenul vietii-Cancerul poate fi vindecat(Split2)

Trenul vietii-Cancerul poate fi vindecat(Split1)

Pentru a supravietui cancerului, traieste cu el!

Fie ca ne referim la substante chimice, la radiatii sau la nanotehnologie, strategia de lupta a “armelor” aliniate impotriva cancerului a avut mereu aceeasi traiectorie: detectarea si distrugerea, fara compromisuri, a “dusmanului”. Astazi, oncologul Robert Gatenby de la Centrul de Tratare a Cancerului Mofitt sugereaza o alternativa – armistitiul.
Oncolog matematician, Gatenby face parte dintr-o noua generatie de cercetatori care percepe cancerul ca pe un sistem dinamic si evolutiv. Potrivit modelelor sale, incercarea de exterminare a cancerului nu reuseste in cele din urma decat sa-l faca mai puternic, stimuland prosperitatea celulelor maligne rezistente la medicatie. In loc sa lupte impotriva acestei afectiuni prin incercari de eradicare a tuturor celulelor contaminate, cercetatorul sustine ca medicii ar putea obtine rezultate mult mai satisfacatoare tocmai prin mentinerea intentionata a tumorilor intr-o stare prelungita de stagnare.
Este o notiune neortodoxa, insa la aproape 40 de ani de cand Richard Nixon a declarat razboi cancerului, abordarile ortodoxe au produs destul de putin pe linie de tratament in vindecarea afectiunilor oncologice. Rata deceselor cauzate de cancer a scazut cu 20% in ultimii 15 ani, dar expertii sunt de parere ca o buna parte a acestei imbunatatiri se datoreaza schimbarilor stilului de viata, in special renuntarii la fumat si detectarii timpurii a bolii. Majoritatea medicamentelor impotriva cancerului nu ofera decat cateva saptamani sau luni in plus de viata, o intarziere binevenita dar mult prea scurta.
“Este greu sa-i convingi pe doctori sau pe pacienti sa nu administreze doza maxima de chimioterapie si sa ucida cat mai multe celule cu putinta, pentru ca acesta pare tocmai lucrul ce trebuie facut. Dar, conform modelelor de ultima ora calculate cu privire la modul de manifestare si de evolutie a cancerului, aceasta este tocmai metoda care ar trebui evitata”, a mai adaugat Gatenby.

Trenul vietii-Cancerul poate fi vindecat(Split0).wmv