Cancerul de prostata

Un organ mic, cu pozitie strategica
Prostata este un organ musculo-glandular, asezat imediat sub vezica urinara, in loja prostatica, inconjurind ca un manson prima portiune a uretrei. Prostata are forma unei castane, cu virful in jos si baza spre vezica urinara. Fata dorsala a prostatei vine in raport cu rectul, fiind astfel posibila palparea ei prin anus. La un barbat de 20-25 de ani, prostata are o lungime de 4-4,5 centimetri, o latime de 3-5 centimetri si o greutate de aproximativ 20 de grame, ea avind un diametru de circa 38 de milimetri.
Afectiuni ale prostatei 
Prostata este un organ delicat si destul de capricios, ce necesita multa grija, lucru neglijat de majoritatea barbatilor. Prostatita este o infectie a prostatei ce survine in special la barbatii tineri.Adenomul de prostata este o tumoare benigna, cunoscuta si sub numele de hipertrofie prostatica sau adenom periuretral. Cancerul de prostata, frecvent la barbatii de peste 50 de ani, ocupa un loc important in patologia urologica. El are o evolutie clinica lenta, insidioasa, fara manifestari imediate, net sesizabile, fiind de cele mai multe ori descoperit intimplator, in cadrul unui examen clinic general. 
Epidemiologie
Ca frecventa, cancerul de prostata se afla pe locul trei la barbati, dupa cancerul pulmonar si cel gastric, constituind a patra cauza de deces prin cancer. Distributia pe glob arata o crestere importanta, in special in tarile nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda si in cel occidentale. In Statele Unite, de exemplu, in ultimii cinci ani, numarul de cazuri de cancer de prostata s-a dublat, iar in Franta, peste 25.000 de barbati sint atinsi anual de aceasta boala. Cancerul de prostata este mai rar in Europa de Est si foarte rar in Asia. Ca si in cazul cancerului de sin la femei, riscurile cresc odata cu virsta, de aceea, un examen medical atent, este recomandat la barbatii de peste 50 de ani, in special la cei cu antecedente familiale. 
Factorii de risc
-Virsta este, fara indoiala, principalul factor de risc. Aproape 3/4¾din cancerele de prostata sint diagnosticate la barbatii de peste 65 de ani. -Antecedente familiale. Studiile demonstreaza o crestere de 2 pina la 5 ori ale riscului, la barbatii cu antecedente familiale, fata de cei fara antecedente familiale. In prezent, echipe specializate sint in cautarea genei responsabile de generarea de tumori prostatice (in anul 1999 a fost identificata gena HPC 1, de catre echipele de cercetatori americani si suedezi), cercetarile fiind in progres.
-Factori endocrini: circa 80 la suta din cancerele de prostata sint hormonodependente.
-Adenomul de prostata, desi este o leziune benigna, este considerat o leziune de granita (15 la suta pot genera un cancer prostatic). 
-Vasectomia, ca metoda contraceptiva, poate duce la hipertrofia prostatei, crescand astfel riscul de cancer.
-Factorul alimentar. S-a constatat ca un regim alimentar ce contine materii grase (in special grasimi animale), poate favoriza aparitia cancerului de prostata. Cancerul apare mai rar la vegetarieni si are o frecventa mare la cei cu alimentatie bogata in proteine si dulciuri, asociate cu alcool si tutun. In acelasi timp, cei care consuma peste sint de 2-3 ori mai putin expusi riscului de cancer de prostata,decit cei care nu consuma peste deloc, sau consuma in cantitati foarte mici. Cunoscuta revista suedeza „The Lancet” a publicat rezultatele cercetarilor sale, efectuate in decurs de 30 de ani pe un lot de 6.272 de suedezi, dintre 466 au fost diagnosticati cu cancer de prostata. Studii recente, desi controversate, arata de asemenea, ca un regim bogat in calciu, dar sarac in fructoza, creste riscul aparitiei cancerului de prostata.
- Activitatea sexuala excesiva si cu partenere multiple cresc riscul de cancer prostatic
- Infectii specifice si nespecifice: prostatita incorect tratata, infectii virale (herpes si papilom).
Depistarea cancerului
Asa cum am aratat mai sus, cancerul de prostata are o evolutie clinica lenta si fara manifestari imediate si sesizabile. De aceea este foarte important, ca de la 50 de ani, barbatii sa mearga o data pe an la medic, pentru un tuseu rectal. Acesta poate fi facut de orice medic, indiferent de specialitate. In afara de tuseul rectal, in cazul in care exista suspiciunea unui cancer, trebuie facuta si o biopsie, precum si analiza singelui, care permite dozarea unei substante numita antigen specific al prostatei - Prostate Specific Antigen (PSA). In cazul in care in familie exista antecedente, este bine ca acest examen sa fie facut, incepind de la 40 de ani.
Tablou clinic
Manifestarile clinice ale cancerului de prostata sint diferite, in functie de stadiul bolii. Initial exista o perioada asimptomatica indelungata in care diagnosticul se poate stabili ocazional in timpul unui tuseu rectal de rutina. Se evidentiaza un nodul tumoral dur, localizat intr-un lob sau o zona mai putin densa fata de restul glandei, impunind efectuarea unei biopsii. Urmeaza apoi perioada simptomatica ce include disurie, polachiurie, uneori hematurie, dureri hipogastrice, hemospermie, erectii dureroase (priapism). Coexistenta unui carcinom de prostata cu un adenom face diagnosticul dificil, mai ales in cazul unui adenom cunoscut, dar agravarea fenomenelor obstructive genereaza suspiciunea aparitiei unui cancer de prostata. Durerea perineala poate fi prezenta in invazia uretrei, sau poate fi localizata hipogastric in formele cu extensie locala. Initial, aceasta poate fi moderata, sub forma de jena perineala, care creste in intensitate, pe masura ce procesul tumoral se extinde dincolo de capsula.
Intr-un stadiu mai avansat, in lipsa tratamentului, sint prezente manifestarile clinice anterioare insotite de manifestari datorate metastazelor la distanta: retentie acuta de urina, dureri pelvine si dureri osoase, care trebuie diferentiate de durerile reumatice.
Diagnosticul pozitiv este sugerat de factorii de risc, simptomatologie, si este sustinut de examenul local si paraclinic si confirmat de biopsie cu examen histopatologic.
Examene de laborator
Determinarea markerilor tumorali este importanta pentru diagnostic si pentru urmarirea raspunsului la tratament. Principalii markeri folositi sint: antigenul specific prostatic (PSA) si fosfataza acida prostatica.
PSA este o glicoproteina secretata de celulele epiteliale prostatice, fiind specifica tesutului prostatic. Ea nu este specifica exclusiv pentru cancerul de prostata, nivele crescute aparind si in adenomul de prostata sau prostatitele acute bacteriene. PSA este util pentru evaluarea raspunsului la tratament si are o mare valoare in urmarirea pacientilor iradiati. Fosfataza acida prostatica se utilizeaza impreuna cu PSA in diagnosticul cancerului de prostata si monitorizarea raspunsului la tratament. Biopsia prostatica este folosita pentru diagnosticul histologic al tumorii.
Tratament
Adenonocarcinomul de prosata este tumora maligna cea mai frecventa la barbati, maladia plasindu-se pe locul al treilea in ceea ce priveste decesul. Gratie depistarii precoce si unui tratament adecvat, maladia poate fi eficient combatuta astazi. In caz de cancer avansat, tratamentul indicat este cel hormonal sau radio-hormonal (se combina tratamentul hormonal cu radioterapia). In cazul cancerului cu metastaze, tratamentul hormonal este asociat cu chimioterapia). In cazul in care tumora este localizata la nivel de prostata (stadiul T1 si T2), tratamentul de referinta este cel chirurgical, asociat cu radioterapia. Tumorile T4 trebuie tratate initial prin chimioterapie si hormonoterapie, iradierea fiind utila in controlul tumoral local sau al metastazelor la distanta. Ca paliativ, se pot utiliza diverse proceduri chirurgical.
Cind se face interventa chirurgicala
In momentul in care diagnosticul este pus, se pune problema desigur, a tratamentului. Desi cancerul de prostata are reputatia de a evolua lent, in realitate, viteza sa de evolutie este adesea imprevizibila. Cel mai des, cancerul de prostata este descoperit intre 60 si 70 de ani. La aceasta virsta, evolutia cancerului poate avea un impact direct asupra perantei de viata a bolnavului, dar un tratament este, oricum, indispensabil. In cazul in care cancerul este descoperit la o virsta de peste 80 de ani, se vor estime beneficile unei operatii, in functie de viteza evolutiei cancerului.
Ultrasunete focalizate
Tratamentul de referinta al cancerului de prostata propune, in prezent, doua alternative: cea chrurgicala si radioterapia externa. Printre noile tehnici se numara insa tratametul cu ultrasunete focalizate de intensitate inalta (HIFU), foarte promitator in prezent. Proiectul de cercetare a fost initiat in anul 1989 la Lyon, prin colaborarea cu Institutul National de Sanatate si Cercetare Medicala, Seviciul de urologie de la Spitalul „Edouard Herriot” si Societatea EDAB Tehnomed, iar aparatul Ablatherm a fost omologat pe plan european, in ianuarie 2000. In prezent, Food and Drog Administration (FDA) si-a dat acordul pentru realizarea unui studiu in mai multe centre din SUA, in vederea utilizarii acestui tratament la pacientii cu esec in radioterapia externa.

Cancer de piele

Cancerul de col uterin

Invinge cancerul de col uterin!

CANCERUL

Cancerul - cauze, diagnostic, tratament, medicamente, chirurgii , factori care provoaca

 

Dintre toate maladiile cunoscute in prezent,cancerul este cel care ii inspaimanta cel mai mult pe oameni.Insa,in multe cazuri,diagnosticarea timpurie si tratamentele din ce in ce mai eficiente pot duce la vindecarea completa.

Cauze

Cancerul este cea mai des intalnita maladie din trecut si din prezent.Datorita medicinei moderne,oamenii au o viata mai lunga si,intr-o anumita masura,aceasta justifica cresterea numarului de bolnavi de cancer din tarile vestice.

Desigur,unele forme de cancer sunt strans legate de modul de viata din vest. Cancerul datorat fumatului este rar in tarile din Lumea a Treia, insa este din ce in ce mai raspandit in tarile in care industria este dezvoltata, unde multi oameni fumeaza. 54892yfg89yyy2s

Cele mai frecvente forme de cancer ataca plamanii, intestinele, stomacul, pancreasul si sanii.In ciuda medicinei moderne, cancerul este raspunzator pentru 25% din decese in Anglia si Scotia in fiecare an.Cele mai des intalnite forme de cancer la copii si adolescenti sunt:leucemia, sarcomurile si cancerul de rinichi.Din fericirie acestea sunt rare, iar tratamentul destinat lor a fost imbunatatit foarte mult in ultimii ani.

Cauza principala a cancerului este inca neclara insa sunt recunoscute doua anormalitati fundamentale.Exista doi factori care ingreuneaza reperarea cancerului. In primul rand boala nu este supusa influentelor normale ce controleaza diviziunea celulara, in al doilea, organismul tolereaza prezenta cancerului fara sa-l respinga ca pe un intrus.

Factorii de madiu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de cancer, exista insa si alti factori ce il provoaca.De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi ce afecteaza structura genetica interna a celulelor.

In alte cazuri, sistemul imunitar este de vina.S-ar parea ca celulele canceroase sunt produse constant in interiorul organismului, insa sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar.Din unele motive, acest sistem poate sa nu functioneze cum ar trebui, permitand inmultirea celulelor canceroase.Cercetatorii au ajuns la concluzia ca dietele bogate in fructe si legume pot proteja corpul impotriva cancerului.Se pare ca o dieta adecvata intareste sistemul imunitar, care distruge rapid celulele canceroase. fy892y4589yyyy

Unele forme de cancer sunt datorate substantelor toxice.Spre exemplu, gudronul infiltrat in pielea unui animal de laborator i-a provocat cancerul pielii.

Aceste substante chimice pot afecta structura genetica a unei celule, transformand-o intr-una canceroasa.Un mare numar de experimente ce au identificat substantele chimice provocatoare de cancer au fost efectuate pe animale. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul proveni din tutun.

Radiatiile, de asemenea, afecteaza materialul genetic al unei celule – radiatiile create in urma bombei atomice in Japonia, in 1945, cauzeaza multe forme de cancer, unele declansandu-se abia dupa 10 – 20 de ani de la expunerea la acestea.

Diagnosticul

Nu in toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a fost imbunatatit enorm in ultima vreme si mii de oameni sunt vindecati in fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este mult mai usor de tratat decat unul mai raspandit. In concluzie, diagnosticarea timpurie este vitala, fiind ajutata de declararea prompta a primelor simptome doctorului. Daca acesta considera ca ar fi vorba de cancer, acest fapt va fi confirmat de catre specialisti, care vor prelua cazul. Diagnosticul va fi intai confirmat. Acesta se determina cu ajutorul razelor Xsi a testelor de scanare pentru a descoperi prezenta unei umflaturi in interiorul organismului. O parte a zonei afectate de cancer se examineaza la microscop. Aceasta procedura poate fi efectuata fie prin biopsie,fie prin examinare citostatica.

Medicamentele

In cazul in care cancerul este foarte extins sau exista efecte secundare, iradierea lui poate sa nu fie completa sau eficienta.In aceasta situatie, se foloseste tratamentul medicamentos. Acesta este cunoscut sub numele de chemoterapie. Medicamentele se combina cu materialul genetic al celulelor, atacandu-l, impiedicand astfel diviziunea celulara. Initial acestea au fost create dintr-un gaz otravitor – iperita – folosit in primul razboi mondial. S-a observat ca gazul intervenea in diviziunea celulara din maduva osoasa unde este creat sangele.

Substanta activa din acest gaz a fost experimentata pe bolnavii de cancer, in incercarea de a otravi celulele canceroase, si a avut succes. Tratamentul a fost imbunatatit, fiind descoperit un mare numar de medicamente noi si sigure, dezvoltandu-se de asemenea combinatii eficiente de medicamente.

Chemoterapia nu este folosita doar impotriva cancerului extins. Este de asemenea eficienta in tratarea cancerului sangelui, ca leucemia, precum si a cancerului maduvei osoase.

Chirurgia

Metodele chirurgicale de indepartare a cancerului sunt practicate de foarte mult timp. In unele cazuri, celulele neobisnuite ce se pot transforma in celule

canceroase sunt expulzate la timp.Aceasta implica de obicei oprirea cresterii vizibile a celulelor afectate prin inlocuirea cu o portiune mare de tesut inconjurator sanatos pentru a asigura eliminarea tuturor celulelor canceroase.De asemenea, chirurgul va indeparta nodurile de scurgere ale limfei.

Chirurgia este folosita in cancerele localizate, la fel ca radioterapia.Unele forme de cancer pot fi vindecate cu ajutorul radioterapiei, fara necesitatea unei interventii chirurgicale.In alte situatii, radioterapia poate fi aplicata inainte sau dupa o operatie pentru a mari sansele unei vindecari sigure.

Factori ce provoaca cancerul

TUTUN	30%
INFECTII	10%
ALIMENTATIE SLABA	35%
FACTORI DE REPRODUCERE	7%
PROFESIUNE	4%
RADIATII NATURALE	3%
POLUARE	2%
PRODUSI INDUSTRIALI	1%
PROCEDURI MEDICALE	1%
ADITIVI ALIMENTARI	1%
FACTORI NECUNOSCUTI	6%

Oamenii de stiinta au estimat proportiile tuturor formelor de cancer in functie de factorii ce le declansaza.Aceste rezultate sunt toate aproximative.

Cum functioneaza cancerul?

Cancerul reprezinta una dintre principalele cauze ale mortalitatii la nivel mondial. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii in anul 2004 aproximativ 7,4 milioane de oameni au murit de cancer, reprezentand 13% din suma deceselor, astfel: 1,3 milioane de cancer la plamani, 800 de mii de cancer la stomac, 640 de mii de cancer la colon.

Ce este cancerul

Organele si tesuturile corpului sunt alcatuite din mici "particele" numite celule. Cancerul este o boala a acestor celule. Desi celulele din diferite parti ale organismului pot arata si functiona diferit, majoritatea se reproduc si se repara in acelasi fel.

In mod normal, atunci când o celula se divide, acest proces are loc intr-o ordine bine stabilita si riguros controlata. Daca, din diferite motive, acest proces scapa de sub control, celula va continua sa se divida, dezvoltându-se o “masa”, care este denumita “tumora”. Tumorile pot fi benigne sau maligne. Intr-o tumora benigna celulele nu se imprastie in alte parti ale corpului. Ele continua sa creasca local si pot deveni o problema prin presiunea exercitata asupra tesuturilor sau organelor vecine. O tumora maligna este constituita din celule canceroase care au abilitatea de a se imprastia in afara locului unde isi au originea. Daca nu se efectueaza un tratament adecvat, pot invada si distruge tesuturile din jur. Uneori, celulele “pleaca de la nivelul tumorii primare” si se imprastie la alte organe din organism, pe cale sanguina sau limfatica. Atunci când aceste celule ajung la noul sediu, ele se pot divide si se formeaza noi tumori, adesea denumite “tumori secundare” sau “metastaze”.          Cancerul nu este o boala cu o singura cauza Medicii pot spune ca este vorba de o tumora maligna sau benigna prin examinarea unei mici probe din tumora, evaluându-se aspectul celulelor componente la microscop. Acesta se numeste examen anatomo-patologic. Cancerul nu este o boala cu o singura cauza si un singur tip de tratament. Exista sute de tipuri de cancer, diferite ca nume si ca tip de tratament.               Ce este melanomul malign? Melanomul malign este un neoplasm care, de obicei, ia nastere din pielea, clinic normala, sau din modificarile ei de la acest nivel. Rareori, poate lua nastere din alte parti ale organismului, cum ar fi ochii, gura, subunghial sau la nivelul organelor interne. Uneori se imprastie la alte parti ale organismului pe cale limfatica sau pe calea fluxului sanguin. Melanomul malign se poate imprastia de asemenea la nivelul pielii. Daca exista dovezi ca incidenta sa este in crestere, melanomul malign este inca un tip rar de cancer. Exista 4 tipuri principale de melanom malign: Melanomul malign cu diseminare superficiala - acesta este cel mai frecvent tip de melanom malign; Melanomul nodular – este adesea de culoare neagra si poate creste destul de repede; Lentigo malign – acest tip de melanom este mai frecvent intâlnit la nivelul fetei, in special la persoanele in vârsta. Are o crestere lenta si dezvoltarea sa poate dura ani de zile. Melanomul malign acral – este adesea intâlnit pe palme, plante sau periunghial. Desi melanomul malign poate afecta multe parti ale corpului, cea mai comuna localizare la femei sunt picioarele, iar la barbati este mai fracvent intâlnit la nivelul trunchiului, in special la nivelul spatelui.              Ce cauze determina melanomul malign? Exista dovezi certe ca radiatiile solare pot leza pielea si pot cauza melanomul malign. Persoanele a caror piele “se arde” cu usurinta au riscul cel mai ridicat - in modul tipic persoanele cu pielea deschisa la culoare, par blond sau roscat si ochii albastrii. Desi melanomul malign este foarte rar in copilarie, copiii si adultii care sunt supraexpusi la soare si sufera arsuri severe prezinta un risc crescut la dezvoltare a melanomului malign ulterior. Boala este mai frecventa la femei, in special intre 40 si 60 de ani. Incidenta melanomului malign si a cancerelor cutanate creste direct proportional cu frecventa expunerii la soare (in vacante, cei care muncesc in soare sau cei care practica sport in aer liber). Rareori, melanomul malign poate aparea la persoanele care nu au fost expuse excesiv la soare, fiind datorat in aceste cazuri unei tendinte genetice sau familiale de a dezvolta boala. Din nefericire, utilizarea radiatiilor ultraviolete artificiale este asociata cu un risc crescut de cancere cutanate si de melanom malign. Alti factori care cresc riscul de aparitie al melanomului malign sunt: expunerea la agenti chimici sau la unii agenti fizici (radiatii ultraviolete nonsolare, radiatii ionizante, traumatisme, arsuri). Care sunt simptomele melanomului malign? Daca se dezvolta din nervi pigmentari se poate observa modificarea acestora, care poate include oricare dintre urmatoarele: Modificarea in dimensiune: nervul poate deveni mai proeminent sau se poate raspândi la nivelul tegumentului care inconjoara nervul; Modificarea de forma: majoritatea nervilor pigmentari au o margine regulata, bine delimitata, dar un melanom malign are o margine neregulata, imprecisa; Modificarea in culoare: mola se poate inflama sau sa dezvolte o margine rosiatica. Poate deveni mai inchis la culoare sau sa aiba diferite culori. Pruritul, sângerarea, formarea de cruste: sunt cele mai putin frecvente semne, dar nu trebuie ignorate. In caz de aparitie a oricaror semne neobisnuite la nivelul tegumentului, modificari care dureaza mai mult de câteva saptamâni, sau daca apar unele dintre semnele de mai sus la nivelul unui nev preexistent, trebuie sa va prezentati la medic. Foarte putini nervi pigmentari se transforma in melanom malign, dar aceste transformari trebuie descoperite cât mai devreme, deoarece, cu cât dignosticul este mai precoce, tratamentul are mai mult succes. Excizia timpurie a leziunilor suspecte poate determina prevenirea bolii care altfel ar putea fi fatala. Masuri de prevenire a melanomului malign: Intotdeauna evitati expunerea la soare a copiilor mici; Purtati haine din fibre naturale (bumbac, in), de preferinta de culori deschise; Purtati ochelari de soare si palarii atunci când soarele este puternic; Evitati expunerea la soare in cursul zilei, intre orele 11 si 16; Nu permiteti “arderea pielii” de catre radiatiile solare; Utilizati creme protectoare, urmati instructiunile producatorului si reaplicati de câte ori este nevoie, in special dupa ce intrati in apa; Evitati traumatismele, arsurile nevilor pigmentari. Evitati traumatismele, arsurile nevilor pigmentari.